"Am ieşit din mine ca să păşesc mai departe..."*MiRcEa ELiAdE(1907-1986)

vineri, iulie 30, 2010

GALATEEA- armă cu efect de bumerang...

Îmi propun să fiu succintă, căci toate vorbele ce s-ar putea spune acum, sunt tardive și fără rost...Acum doar TĂCEREA ar mai putea repara ceva...
Acum prea mulți ani, în 2004, docții cu pretenții de formatori de opinie s-au visat drept pygmalioni carpatini...Au transpirat, la propriu și la figurat, și nu s-au lăs
at până ce nu ne-au arătat nouă, celorlalți, neatinși de geniul creator, opera lor desăvârșită: Galateea din Carpați, în varianta masculină...


Dar gingășia Galateei s-a dovedit a fi brutalitate, cinstea- viclenie, adevărul- minciună și-așa mai departe...Un Frankenstein ironic îi luase locul!
Credeați, cumva, că genialii și-au făcut, spășiți, mea culpa? Unii, da, dar zelul cu care-au luat ciocanele spre-a-și demola creația a fost în van. O dată pentru că își pierduseră credibilitatea și a doua oară pentru că încă mai rămăseseră suficienți îndrăgostiți de propria lor creație și capabili s-o apere cu orice preț.
Ca și cum n-ar fi fost de ajuns, geniile creatoare au descoperit și un fluturaș timid, ascuns în mâneca veșmântului aurit al
Galateei...
L-au scos, l-au privit...Era atâta de drăgălaș încât pe loc le-a furat inimile!


Și anii au trecut...Fluturașului i-au crescut aripioarele, care-au fost imediat poleite cu grijă și sârg de către pygmalioni...Apoi, tot ei l-au învățat să zboare...
Și-a toooot zburat fluturașul poleit, a toooot zburat, până când, din înaltul cerului, a început a-și arăta amenințător antenele spre pământeni...
Degeaba și-au frânt mâinile pygmalionii, degeaba s-au rugat, au implorat...Zborul fluturașului nu mai putea fi oprit...

marți, iulie 20, 2010

"Trăiesc, fără speranță, drama / Că neamul meu, acum, e frânt... "LA MULȚI ANI! *20 iulie 1943



"Să mergem amândoi la strâns de fân
Și soarele să ne lucească-n coasă,
Din când în când, în urmă să-ți rămân,
Ca să te văd aprinsă și frumoasă..."

luni, iulie 19, 2010

""Trăiesc, fără speranță, drama / Că neamul meu, acum, e frânt... "LA MULȚI ANI! *20 iulie 1943

Având în vedere că nu o dată mi-am exprimat profunda admirație pentru cel pe care-l consider poetul sufletului meu, nici nu știu ce-aș mai putea, acum, scrie...Poate doar atât: de ziua lui, îi doresc sănătate multă, împăcare cu sine însuși și cu-ntreaga lume, putere pentru-a mai scrie pentru toți cei care-l iubesc...


...