M*ALI

miercuri, iulie 08, 2020

Iulie: TOP XV (2020 vs 2019)

I. Educația în Grecia antică - 8604 (7324) + 1280

II. Educația în Roma antică - 5181 (4447) + 734

III. Interpretatio romana et germanica - 1765 (1621) + 144

IV. Alexandru cel Mare și politica sa de contopire a popoarelor - 1764 (1620) + 144

V. In memoriam av. Nicolae Bolcaș - 1378 (1339) + 39

VI. Germanii - 498 (494) + 4

VII. Smile - 433 (426) + 7

VIII. Sub Semnul Destinului: Ginghis Han - 342 (332) + 10

IX. Școala și creativitatea, între deziderat și necesitate - 305 (262) + 43

X. Celții - 266 (265) + 1

XI. Galateea, armă cu efect de bumerang -259 (255) + 4

XII. Îmi vreau Țara înapoi! - 248 (248)

XIII. Dimitrie Cantemir - 230 (228) + 2

XIV. Despre școala românească - 226 (226)

XV. România fără de români - 222 (218) + 4

-----------------------------

Spun ce spuneam și anul trecut: mă încântă vizualizarea crescândă a articolului meu despre educația vechilor greci. Îl consider un articol documentat, ca și cel despre educația romanilor. Dar mor de ciudă că două articole la care țin mai mult, cel despre Alexandru cel Mare și cel despre Ginghis Han, nu sunt apreciate la fel de mult. Cum nici articolul despre Boudica, regina icenilor (57 de căutări directe)...

"Ex ossibus ultor!" (Vergiliu - "Eneida")

Acești incompetenți care ne conduc se pare că ne pregătesc un nou lockdown...

Citez din Rareș Bogdan acum, un vizionar fără voie: "Și mincinoși, și incompetenți, și ticăloși, și proști este deja mult prea mult." Unde dai și unde crapă, vorba românului...

Gând

Evit să revăd bărbații care au făcut parte din viața mea. Dar s-a întâmplat, totuși, să mă aflu față în față cu câțiva pe care îi iubisem nespus și de care despărțirea a fost cumplită. Am constatat, de fiecare dată, că în timp ce ei vorbeau cu aprindere despre ce fusese între noi, eu încercam, în sinea mea, să găsesc măcar un motiv pentru care mă îndrăgostisem de ei. Măcar unul. Dar eram incapabilă să-l găsesc. Oare chiar îi iubisem cu adevărat? În fața mea se aflau niște străini... Unde pier iubirile noastre apuse? Unde? Sunt ele niște lecții karmice și-atât? Dispar pur și simplu, ca și cum nu au existat niciodată?