Tot de pe la alţii...

Sunt oameni care se pun în pat cu minciunile lor în fiecare seară.

Iar alții, cu aceşti oameni.

--------------

Nu, nu-mi aparţin aceste gânduri. 

"Nu distanţa îi desparte pe oameni, ci tăcerea..." - ceva frumos de pe la alţii :)

"O sa vina timpul sa pleci de langa mine si sa iti reiei activitatile normale... 

Deja amandoi ne facem planuri cum sa ne vedem, cat de des sa ne vedem si unde sa ne vedem. Eu zic sa asteptam mai intai sa vina momentul plecarii si dupa o sa mai vedem noi ce si cum facem. Dar sunt niste cuvinte ascunse in gurile noastre care urla: O sa mai fie ceva intre noi?

Poate o sa gasim amandoi pe altcineva! Totul depinde doar de noi! Chiar daca nu o sa te vad in fiecare zi, poate o sa te vad doar o data pe luna, am multe lucruri de la tine la care daca ma uit iti oglindesc chipul. Nu o sa-ti mai simt parfumul asa de des ca inainte, dar abia astept sa vina ploaia sa tinteasca asfaltul incalzit ca sa te pot simti iar. 

Ca sa nu uit cat de mult tin la tine, in fiecare noapte o sa ma uit la cer si o sa incerc sa numar stelele. Tot timpul cand o sa-mi sune mobilul o sa cred ca esti tu. Cand vreau sa te simt aproape, o sa merg in locurile pe unde ne plimbam si ne tineam de mana. Si daca o sa ma suni doar ca sa imi spui ca esti bine, eu o sa fiu multumit. 

Dar abia astept sa simt sentimentul asteptarii. Pentru ca eu vreau sa ne trimitem scrisori, chiar daca pare atat de vintage si lumea ne-ar considera ciudati, avand facebook, sms sau mailuri electronice. Cand voi vedea o scrisoare in cutia mea postala, voi avea entuziasmul unui copil care deschide cadourile de craciun, voi pune accent pe fiecare cuvant, pe felul in care l-ai scris, pe orice litera mai lunga si imi voi aduce cu drag aminte de tine, pentru ca nu distanta ii desparte pe oameni, ci tacerea!"

Dănuţ Moldovan

------------------------

Absolut întâmplător am dat peste acest blog şi, după ce am citit postarea, am simţit cum lacrimile îmi curg pe obraji. Am citit destăinuirea unui bărbat extrem de sensibil. 

Nu, nu pot comenta mai mult. Dar pot spune că povestea poate fi scrisă şi doar despre prietenie.
------------------------

"Sentimentele îngropate de vii nu pier niciodată…” – Karol K. Truman

Scriam într-o postare de acum câteva zile că mi-au plăcut aceste vorbe, că mi-au dat de gândit, dar că m-am dovedit neputincioasă în a-mi rândui gândurile şi-a le scrie. Mi-am amintit, însă, care mi-a fost primul gând: "Invitaţia la vals" a lui Mihail Drumeş...

Quod licet Iovis, non licet bovis...

"Reţelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili, care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivităţii. Erau aduşi imediat la tăcere, în timp ce acum au acelaşi drept la cuvânt, la fel ca un premiant Nobel.
Asistăm la invazia imbecililor." 
(Umberto Eco)

FCSB? Niciodată! HAI STEAUA!!!

---------
Chiar no comment...

1 Mai verde

În politică am fost mai romantică decât s-ar crede. Mi s-a spus că nu ştiu să mă lipesc de cine trebuie, când trebuie. Dar nu mi-a păsat. Politica n-a fost nici un scop, nici un mijloc pentru mine. A fost o convingere.
Poza îmi aparţine. În acel moment, însă, nici chiar eu nu credeam că Sorin va ajunge atât de sus, deşi aveam încredere în el. Eram bucuroasă că PSD Timişoara, din care făceam atunci parte, are în frunte un om tânăr şi astfel şansa unei deschideri spre segmentul de vârstă la care eram deficitari.
Anii au trecut. Tânărul meu fost (nu mai fac politică de ani şi ani) preşedinte de partid a devenit primul bănăţean din fruntea unui guvern. Sper să nu mă dezamăgească. Mi-ar părea rău să... Dar gândul ăsta nu-l duc până la capăt.