O SĂ TE RECUNOSC....
Am călătorit prin univers de secole,
Uneori împreună și alteori separați.
Am plâns absența în trecere a celuilalt,
ascuns în spatele soarelui unei galaxii îndepărtate.
Am râs împreună agățați de coada unei comete
Și ne-am iubit timid după o nebuloasă.
De o mie de ori ne luam rămas bun și încă o mie ne întâlneam,
Și de atâtea alte ori treceam unul pe lângă altul fără să ne recunoaștem.
Vremurile sunt mai scurte și evoluția se apropie de sfârșit,
Poate că asta e ultima noastră călătorie.
Sunt aici, stând pe această planetă mică
Așteptând ca universul să decidă.
Te voi recunoaște, îmi amintesc de lumina ta, de parfumul tău,
Și îmi amintesc esența ta, care este de asemenea a mea.
Ne putem întâlni din nou în acest plan,
sau poate este o călătoria de întoarcere, ca sferele
călătorind în grabă peste galaxie,
și acolo împreună, vom juca ca întotdeauna...
Să vedem cine ajunge primul acasă.
Enrique Montilla
