2019 nu a fost un an tocmai ușor pentru mine și nici tocmai fericit, deși a început bine. Poate am simțit presiunea asta permanentă din cauză că încă mă mai aflu în anul personal 9, un an în care am încheiat multe socoteli. Nu toate programate de mine, dar categoric programate undeva, Sus. Mi-am încheiat socotelile, dacă pot spune aşa, cu E., după trei ani de la despărţirea aceea ciudată. Mi-am încheiat şi drumul alături de cel cu care am fost împreună în ultimii doi ani. Presupun că atât a fost să fie.
La fel de zbuciumat a fost și ultimul meu an personal 9, cel din 2010, marcat de un divorţ, dar am reușit să depășesc toate încercările și sunt convinsă că și-acum voi reuși. Culmea e că impactul a fost și acum, ca și atunci, în plan personal. Să însemne, oare, că n-am învățat nimic? Se prea poate...
Profesional, mi-a mers aproape așa cum mi-am dorit. Dar tare, tare mult mi-ar fi plăcut să fi simțit și în suflet aceeași satisfacție.Privesc cu speranță spre 2020 și, din 13 februarie, și spre anul personal 1. Îmi doresc să fiu sănătoasă şi să îmi fie părinții sănătoși. La restul, știu că voi găsi, până la urmă, rezolvarea.
