9 august 1601, câmpia Turzii... "Alelei! Mihai, Mihai!"

"Duşmanii se repeziră asupra lui ca nişte dihănii sălbatice, cu săbiile scoase. Ci unul dete cu suliţa, şi-l lovi drept în inimă, iar altul degrab îi tăe capul. Şi căzu trupul lui frumos ca un copaciu, pentru că nu ştiuse, nici nu prilejise sabia lui cea iute în mâna lui cea vitează. Şi rămaseră creştinii, şi mai vârtos Ţara Românească, săraci de dânsul."(din cronicile vremii)
--------------------------------------------------------------------
"Nu-ţi fie teamă de duşmani, în cel mai rău caz, ei te pot ucide; nu-ţi fie teamă de prieteni, în cel mai rău caz, ei te pot trăda; fie-ţi teamă de cei indiferenţi – ei nici nu ucid, nici nu trădează, dar cu acordul lor tacit se comit omoruri şi trădări."

---------------------------------------------------------------------

Fiecare popor îşi alege calea de supravieţuire. Nu are rost să fac analogii, ele nu-mi pot decât accentua sentimentul de durere. Nu ştiu, efectiv nu ştiu, dacă trădarea ca şi cale de supravieţuire a fost dintotdeauna prezentă în ADN-ul nostru sau ne-a fost implementată cumva. 

"Auzit-ați de-un oltean,

De-un oltean, de-un craiovean

Ce nu-i pasă de sultan?

Auzit-ați de-un viteaz

Care veșnic șade treaz

Cât e țara la necaz?

Auzit-ați de un Mihai

Ce sare pe șapte cai

De strigă Stambulul vai?

El e Domnul cel vestit

Care-n lume a venit

Pe luptat și biruit.

Spuie râul cel oltean,

Spuie valul dunărean

Și codrul călugărean

Câte lupte au privit,

Câte oști au mistuit

Câte oase-au înălbit?

Mulți ca frunzele de brad,

Ca nisipul de pe vad,

Ca gemetele din iad!

Spuie corbii munților

Și fiarele codrilor

Care-a fost nutrețul lor?

Fost-au leșuri tătărești

Și turcești și ungurești

Date-n săbii românești!

Alelei! Mihai, Mihai!

Căci de noi milă nu ai,

Să ne scapi de-amar și vai!"

(poezie populară culeasă de Vasile Alecsandri)