De prea mult timp asist cu tristeţe la degringolada existentă în fostul meu partid. Cu tristeţe, spun, căci aş fi un om lipsit de caracter să afirm contrariul, deși în 2011 m-au înlăturat fără nicio explicaţie şi orice om normal ar judeca cu detaşare, dacă nu cu ranchiună. Dar eu nu sunt un om normal (obişnuit).
Fostul meu partid... Ooofff... De fapt, nimic din ce e azi nu mai are legătură cu partidul în care am intrat în 2000. Doar denumirea. Personajele au devenit tot mai ridicole.
În curând, "doamna cu coc de fier", ale cărei singure calităţi sunt "împăciuitorismul" şi hainele de bună calitate, va fi desemnată, presupun că în unanimitate, drept candidatul oficial al PSD la prezidenţiale. Mi se pare că trăiesc un coşmar. Departe de mine gândul că actualul ocupant al fotoliului de la Cotroceni ar fi vreo eminenţă, dar de la PSD aveam, totuşi, nişte aşteptări.
Cum poţi ieşi la înaintare cu un personaj atât de searbăd? Un personaj de ale cărui gafe intelectuale a râs pănă şi cel mai stupid utilizator de FB? Coafând-o în stilul consacrat al Evitei Peron nu înseamnă că-i şi dai ceva din charisma acesteia. PSD! Nu ţi-a fost de-ajuns penibilul din 26 mai?
