Aut bovis, aut ovis pinguia femora adolebit... (Homer)

Multă lume s-a ofensat în legătură cu "oaia lu' D'aia"...  Eu nu. Eu am râs, dar am râs amar. Îmi place când ne dăm lei-paralei, n-ar fi prima oară de-a lungul vremii şi vremurilor, doar că Ea, Istoria, are grijă să ne dea peste nas. Dar eram maieştri la tactica hărţuirii, nimic de zis. Lipsa de educaţie  s-a convertit dureros într-o "artă" de-a ne urma conducătorii orbeşte, mai puţin atunci când cauzele au fost nobile. Mă dor multe din istoria noastră. Mă doare şi oaia aia, pentru că dincolo de imaginea ei drăgălaşă, cu o floricică în gură şi pe o pajişte ca cele din Alpi, căci mai avem, slavă Domnului, ea semnifică o mentalitate greu de dezrădăcinat. Mioritică, ar spune unii; eu mă abţin aici.
Parcă Banciu zicea ceva de bour, de zimbru... uuuff... Dar de lupul dacic de ce se tem unii să zică?
Fraţii noştri nu se tem...