"Am ieşit din mine ca să păşesc mai departe..."*MiRcEa ELiAdE(1907-1986)

marți, martie 28, 2017

"Două puncte, îmi eşti dragă."

Citind postarea celui mai îndrăgit blogger al meu, Andrei Vulpescu, n-am putut să nu mă întreb care-au fost cele mai frumoase cuvinte pe care mi le-a spus vreodată un bărbat. 
"Eşti frumoasă" am auzit de când mă ştiu şi n-o spun cu infatuare. Oi fi, dar frumuseţea fizică, pe lângă faptul că e supusă necruţătorului Timp, e dată şi de ochii privitorului. "Eşti drăgălaşă", cu referire la pisiceala mea surprinzătoare pentru mulţi dintre ei, m-a uns pe suflet, ca să spun aşa; îmi repugnă ideea de femeie "bărbat", chiar dacă pledez pentru femeia cu personalitate puternică. Aprecieri deocheate- "dirty words"- am primit şi eu, ca oricare, dar astea m-au făcut să zâmbesc şi-atât. "Eşti complicată"- mi s-a spus de câteva ori şi de fiecare dată fără explicaţii, chit c-a fost un fel de reproş venit din partea bărbaţilor care-au vrut, dar nu s-au străduit suficient pentru a şi primi, şi-au abandonat, chit c-au fost nişte vorbe ce s-au vrut a fi spirituale. 
Întotdeauna mi-am dorit să mi se spună "Eşti inteligentă"... Ciudat? N-aş crede: doar sunt blondă şi mai întotdeauna judecată după acest criteriu. Mi s-a spus. Dar de fiecare dată s-a adăugat şi acel "prea" şi asta a însemnat, în 99% din cazuri, finalul. Ce să fac? Nu pot să nu vorbesc despre una din preocupările mele constante şi profunde: cititul cărţilor. Şi nu, nu rezolv oral ecuaţii complicate, nu recit Tabelul lui Mendeleev, nu amintesc cine ştie ce formule din fizică... Din prudenţă, de la asta mă abţin. Mă rog, nu chiar tot timpul şi reuşesc... :))))) Dar am cam citit în viaţa mea, chiar dacă nu cât aş fi vrut şi chiar dacă memoria, cu trecerea anilor, mi-a devenit tot mai "selectivă".
"Eşti elegantă" a devenit ceva banal şi oricum n-am prea auzit-o, dar expresia facială a bărbatului pe care-l însoţeam era edificatoare.
"Eşti adorabilă, fascinantă"- sunt familiare urechilor mele şi-au venit întotdeauna din partea bărbaţilor compatibili cu mine din punct de vedere intelectual şi ca bagaj cultural.
"Eşti mai romantică decât credeam" mi-a sunat întotdeauna ca un reproş, semn că nici până acum n-am reuşit să-mi aflu acel suflet - pereche în existenţa căruia chiar cred. Reacţia mea a fostînchid în mine o parte care tare mi-aş fi dorit să fie preţuită.
"Ai un suflet minunat" mi-au spus doar puţini şi cred că din teama de-a nu repeta ceva ce credeau că mi-ar fi spus alţii înaintea lor. 
Şi-am ajuns, inevitabil, la cele mai frumoase cuvinte care pot exista pentru oricine, nu doar pentru mine: "Te iubesc, Mihaela!"... În mod ciudat, cred că nu le-am auzit foarte des, comparativ cu celelalte. Şi tot în mod ciudat, într-un singur caz au fost dureros de neadevărate. În restul cazurilor, m-au emoţionat şi m-au obligat, căci n-au venit întâmplător şi nici din partea bărbaţilor care mi-au fost indiferenţi. 
Oftez acum... De iubirile mele, puţine, s-a ales praful... Dar cât au durat, au fost intense şi reale şi vor rămâne mereu în sufletul meu.