Pentru că nu o dată mi-am exprimat aici dragul faţă de acest James Dean al literaturii române, cum îmi place să-l numesc, azi vreau doar să postez prima poezie scrisă de el pe care am învăţat-o tare demult, dar pe care-o pot spune la orice oră din zi şi din noapte:
N-am mai trecut de mult prin sat şi-mi spune
Un om ce de pe-acasă a venit,
Cum c-a-nflorit la noi mălinul
Şi c-ai albit, mămucă, ai albit.
Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnavă.
Eu nu ştiu cum să cred atâtea veşti,
Când din scrisori eu văd precum matale
Din zi în zi, mereu întinereşti...
MAMA
