Agapi mou, Diogene...

Pe când se înapoia din Sparta la Atena, fiind întrebat de unde vine şi încotro se duce, DIOGENE din SINOPE a răspuns: „De la locuinţele bărbaţilor spre cele ale femeilor“.
Mor să comentez asta! În primul rând am să râd cu pofta :)))))))))))))) Tipul ăsta poate că nu m-ar fi convins să dorm în butoi, alături de el, dar cu siguranţă m-ar fi determinat să-mi petrec mult timp ascultându-l... Muuult timp.
Dar să revin la mesajul plin de tâlc, căci, nu-i aşa, Diogene era vestit pentru "umorul" său: homosexualitatea era aspru pedepsită în Sparta, dar nici vorbă ca prin asta să fi fost stârpită! Bărbaţii erau OBLIGAŢI prin lege să se-nsoare, dar datoria faţă de Sparta îi ţinea cel putin 90% din viaţă în cantonamente, ca să zic aşa. "300" prezenta o relaţie atât de romantică şi de pasională dintre Leonidas şi Gorgo, soţia lui, încât mi-au tremurat încheieturile, deşi stiam de la Plutarh că romantismul conjugal nu era la mare cinste în acea vreme. Totuşi, de teama pedepsei sau nu, spartanii erau bărbaţi. Cel puţin aşa au intrat în istorie.
Să ne mutăm în Atena... Ei, da! Aici totul era posibil! Drept dovadă, dacă e să-i dăm crezare aceluiaşi Plutarh,  mai-marii cetăţii s-au făcut foc şi pară atunci când îndragostitul Pericle şi-a unit patul şi mintea (sau invers) cu frumoasa Aspasia... O hetairă!!! L-ar fi felicitat dacă şi-ar fi ales un băiat tânăr pe post de concubin, dar alegerea unei hetaire au considerat-o o insultă!
Ştia, deci, DIOGENE, ce ştia, atunci când vorbea despre "bărbaţii" şi "femeile" lumii sale...