este și Ziua mondială a râsului... Nu am citit nicio postare veselă pe Facebook, în comparație cu anii trecuți, când abundau postările cu glume de tot felul. Am devenit niște oameni triști... Problema covidului nu mai preocupă nici ea la modul înfricoșător decât o mică parte din cei cu care am discutat. E vorba ori de cei naivi, ori de cei năimiți pentru asta. Da. Tot mai mulți realizează că altele se ascund în spatele terorii la care am fost supuși vreme de 54 de zile. Dar oamenii sunt tot mai triști, iar tristețea îi face apatici.
Cât ne vor mai ține închiși? Dacă ar fi după "specialiști", ar fi încă pentru mult timp de aci înainte. Iar guvernanților le convine asta pentru că nu au niciun plan. Au numai vorbe.
Suntem tot mai triști într-o țară fără orizont.
Mi-am amintit un vis care atunci, la începutul lui martie, mi s-a părut aiurea. Am visat atunci că harta țării era ruptă în fâșii... Nu era vorba de niciun "furt al Ardealului", era pur și simplu ruptă în fâșii și eu eram în lacrimi. Am povestit visul câtorva prieteni, dar cine să ia în serios?
Altceva: nu am continuat statistica Covid. Nu avea sens, după ce am calculat adevăratele procente, cele nearătate pe burtierele televiziunilor.
În acest moment suntem la 0,07% infectați din populația țării, iar cei declarați morți din cauza cunoscută reprezintă 0,0041%.
Circula pe fb ceva de genul: "dacă dai țara pe mâna medicilor, vei avea un stat bolnav, iar dacă o vei da pe mâna polițiștilor, vei avea în stat polițienesc." Ooofff... Dacă s-ar da țara pe mâna dascălilor, am avea un popor incapabil de a mai fi manipulat.
