Te-am votat, Klaus Werner Iohannis. Te-am votat. Am pus de două ori
ştampila în dreptul numelui tău. Nu, nu sunt în stradă. Am fost o
singură dată, într-o vară toridă a anului 2012, când, îţi amintesc,
credeai în aceleaşi valori ca şi mine şi ca alte milioane de români, dar
mai ales credeam cu toţii în şansa ţării ăsteia de-a-şi duce traiul în pace şi
înţelegere, nu în ură şi minciună. Nu, nu sunt în stradă. Am renunţat
atunci, în acea vară, la a mă crede Ana Ipătescu.
Aud că nu sunt "românul tău", dat fiind că nu mă aflu acolo. În stradă. E-n regulă. Nici nu ţineam morţiş. Nu ştiu, însă, cum vor primi anunţul milioanele de români care ţi-au netezit drumul spre victoria finală, dar care nu ştiu să se manifeste decât votând. Da, votând. Acela este adevăratul moment al curajului, când îţi asumi o alegere, nu când faci gesturi de paradă. Repet: te-am votat. Te-am votat în linişte şi pentru linişte. Zece ani de ură şi dezbinare au trecut greu. Zece ani în care votul românilor a fost de două ori deturnat au trecut greu.
Dar, în definitiv, de ce ar trebui să
fiu a ta, a lui Dragnea sau a altcuiva? Sunt şi voi fi doar a României
şi-o demonstrez în fiecare zi a vieţii mele, educând cu responsabilitate
viitorul acestei ţări. Nu în ură şi dezbinare, ci în respectul pentru
cultură, pentru istorie. Îi educ cu speranţa că ei nu vor mai putea fi manipulaţi niciodată!
-------------
Ambii jucători politici au făcut erori strategice mari. Le voi puncta acum pe cele ale lui L.D. : grabă (chestia asta mi-a amintit de graba lui Vali Zgonea...), lipsă de comunicare, slăbiciune în reacţie; sinceră să fiu, nu m-am aşteptat ca în mediul online să lipsească reacţia! Ceilalţi au fost absolut neobosiţi. Eu însămi, antrenată în vremea campaniei lui Mircea Geoană, am fost surprinsă: oamenii ăştia păreau a fi non-stop în stare activă. Am trăit clipe în care incitarea la ură şi violenţă părea a fi scăpat de sub control. Nu-mi amintesc să mai fi trăit aşa ceva în mediul online.
