Chestii penibile

La ieşirea de la vot, candidaţii răspund invariabil: "Am votat pentru / împotriva bla-bla-bla..." Nimic mai penibil! Corect ar fi aşa: "Am votat cu mine, garant al schimbării / continuităţii etc.", că doar n-o fi votat cu rivalul sau rivala.
-----------
N-au Exit-Poll, dar unul dintre competitori şi-a anunţat deja victoria.  Diferenţa rămâne, totuşi, mare. Nu ştiu ce să zic. Dacă e să judec cu inima, atunci zic şi eu că "Unirea, naţiunea a făcut-o.", nu conducătorii...  Dar dacă e să judec cu capul, atunci doar mi-l plec, ca să nu se vadă lacrima din colţul ochiului...

Feelings. Bad feelings...

După victoria lui Trump, nu m-ar mai mira ca, peste vreo 48 de ore, să aud şi despre victoria lui Dodon. Sunt lucruri care par a fi de neoprit în vremurile-n care trăim, indiferent dacă ne plac sau nu nouă, celor care încă mai putem înţelege ce se întâmplă. Şi cu asta, basta! No more words!

Ooofff, ooofff... Avem şi noi surprizele noastre neplăcute: naţionala de fotbal tocmai şi-a arătat (pentru a câta oară?) limitele. Nu m-am numărat printre cei care au căzut în extaz odată cu aducerea la cârmă a lui Daum. Nimic şi nimeni nu poate scoate acum din impas o echipă nu atât plictisită, cât fără reale valori individuale. Pere Poulet a spus şi el un mare adevăr astă-vară şi mulţi s-au grăbit să-l pună la zid. Mda. Era cea mai la îndemână atitudine, dar şi cea mai păguboasă.

Prietenie

Mă tot întrebam, acum câteva zile, cu cine din trecutul meu aş putea să beau o cafea şi să depăn amintiri. Gândul mi-a zburat la foste iubiri, ca oricui, de altfel. Nu m-am gândit nicio clipă că ar putea fi vorba despre un vechi prieten. Atât de prieten, încât foarte mulţi ani l-am considerat mai degrabă un frate. Nu, nu m-am aşteptat să mă sune de ziua mea, nu ne-ntâlnisem de vreo cinci ani şi nici nu am ţinut legătura. Deşi ne leagă multe amintiri, doar ne ştim de treizeci şi cinci de ani, ultimii cinci ne-au ţinut departe unul de celălalt. Dar m-a sunat. Primul. La prima oră. Şi mi-a prins tare bine! Azi am băut o cafea împreună şi-am vorbit vreo trei ceasuri. "Nu te-ai schimbat absolut deloc!" mi-a zis şi ştiu că n-a spus-o ca să mă măgulească. Şi m-a ascultat... M-a ascultat cu toată atenţia. Şi, Doamne, câte am mai avut a-i spune! Şi iar Doamne, cât de bine mi-a prins! Sfaturi? Mi-a dat. Nu a fost prima oară când a făcut-o. "Adevărul îl găseşti în tine însăţi." 
Am citit atâtea gânduri despre prietenie... Al meu e unul simplu: prietenii adevăraţi nu sunt cei cu care schimbi vorbe zilnic, ci sunt cei care apar lângă tine exact atunci când ai cea mai mare nevoie.
Lecţia acestei luni, noiembrie, pentru Vărsătoarea care sunt, este, categoric, lecţia despre prietenie. Dacă râdeam, la sfârşitul lui octombrie, de toate previziunile astrologice (şi aici mă refer doar la cele serioase, căci sunt câteva) despre marile frământări lăuntrice ale Vărsătorilor, acum, după doar unsprezece zile, nu mai râd. Probabil că lumea noastră interioară va ieşi din noiembrie destul de zdruncinată, dar cu siguranţă  mult mai reală şi mai puternică.
 

"Putem fi siguri că reuşim atunci când ne adresăm pasiunilor oamenilor, mai degrabă decât raţiunii lor." spunea, cândva, Voltaire...

Recunosc că victoria unui tip cel puţin ciudat m-a luat prin surprindere, căci, undeva în sinea mea, speram ca pasul făcut într-un mod atât de spectaculos în 2008, va fi continuat de un altul la fel. Undeva în sinea mea, speram ca America să spargă din nou tiparele... N-a fost să fie.

Well, Good night, America? We'll see...

--------

Mda. E pentru a doua oară când apelez aici la aceste vorbe ale înţeleptului Voltaire. Pentru a doua oară în ultimii doi ani, deşi circumstanţele sunt diferite.Sau proporţiile?

François-Marie Arouet (Voltaire) a rămas celebru pentru… “ocara sa periculoasă”. Atunci când au fost îndepărtați jumătate din caii grajdurilor regale din motive economice, el a propus ironic, că ar fi fost mai bine să fi fost eliberați jumătate din măgarii de la curtea regală.Citiți în Ziarul Metropolis > http://www.ziarulmetropolis.ro/voltaire-pasternak-si-ioana-darc-stiati-ca/

Homo sum, humani nihil a me alienum puto. * Only for me...

Cândva, demult, îmi mărturiseam mereu ciuda că existau cântece precum Claudia, Magdalena, etc., dar niciunul pentru Mihaela (da, da! Cum Dumnezeu să nu le ştiu? Doar nu stăteam toată ziua cu nasul în Socrate şi Platon, LOL). Apoi, tot demult, un băiat care ţinea la mine mi-a dedicat acest cântec, într-un loc public. Era foarte timid de felul lui şi m-a surprins nu doar pe mine. Dacă am dansat atunci? O, Doamne!Şi încă cum ! LOL