Câteva ore mă despart de cel mai dureros an din viața mea. A început mai devreme, cu o despărțire care atunci părea grea, dar au venit alte două, una în 17 ianuarie, cealaltă acum două săptămâni... Asta a fost lovitura de grație a acestui an. M-a zguduit puternic. M-a îngenuncheat. Nu știu de ce Mama a ales să plece acum, dar o să îi respect decizia, căci oricum nu o puteam împiedica. Poate a crezut că sunt suficient de puternică și că pot merge mai departe singură. Dacă e așa, atunci mă voi strădui să n-o dezamăgesc.
Ce aștept de la 2021? Vreau să reînvăț să zâmbesc, în primul rând. E aiurea să caut să iau putere de la alții. Puterea o voi afla doar în Dumnezeu și în mine însămi. Vreau să fiu sprijin și bucurie pentru Tata. A fost puternic pentru mine, dar știu că și sufletul lui e zdrobit.
