Nu m-am silit să-mi ascund uluiala, revolta, dezamăgirea... toate simțite intens și-ntr-un interval scurt. Nu mi-a plăcut deloc atitudinea față de Mircea Geoană a unor oameni care înseamnă sau însemnau, căci nu mai știu acum ce simt, ceva pentru pesedista care sunt. Rău- în viziunea unora... Bun- în viziunea a din ce în ce mai mulți, față de câți i-au rămas alături cu sufletul, după 6 decembrie 2009.
Spuneam că nu mi-a plăcut ce s-a-ntâmplat: motivația absolut puerilă cum c-o fi și c-o păți, execuția în lipsă, apoi afirmația iarăși pentru proști cum că mai bine Blaga, că oricum Geoană nu mai era pesedist, n-au convins decât pe cei care n-au nicio jenă în a-și urmări scopurile personale, indiferent de numele șefului.
Absolut dezgustătoare a fost atitudinea critică a unor liberali de frunte... ”Uite pe cine-am susținut noi! Un trădător!” Presupun că încercau un fel de răzbunare pentru necalificarea florii de crin în finala de-acum doi ani, în ciuda unei intense campanii de promovare în media și pe internet. Nu mai reiau problema. Rămâne datul lor cu presupusul asupra unei chestiuni care privea strict partidul meu. Apoi m-a surprins zelul armatei de postaci roșii care-au invadat FBK... Aceleași acuze, aceleași vorbe grele... Postaci... Dacă în ei se pune baza pentru ceea ce înseamnă promovarea online a partidului, atunci nu-mi rămâne decât să oftez...
În fine, ieri s-a ales văruțu din Bihor în locul celui dat afară... Surpriză? Doar numele, căci nu-mi făceam iluzii cum că Titus se va așeza pe un loc unde sunt convinsă c-ar fi făcut treabă bună, de altfel.
