Eu îmi permit să adaug: peste mine... Printre lecturile mele favorite în copilărie, adică undeva pe la 5 ani, se numărau şi legendele dacilor (Alexandru Mitru)... În mine s-a născut încă de atunci dorinţa de a ajunge acolo, deşi atunci încă nu puteam conştientiza cine au fost ei, dacii. Dar aflasem de la unchiul meu că au fost strămoşii noştri, adică cei care au trăit aici, cu mult înainte de naşterea mea. Da, unchiul meu Aurel avea multă răbdare cu mine, un copil extrem de curios... Apoi a venit şcoala cu lecţiile ei de istorie... Apoi au urmat anii mei de căutare... Dar acolo, pe acel pământ sfânt, am păşit abia acum un an. Spuneam că visele au plouat doar peste mine, căci fuseseră doar ale mele, ale copilului din mine... De ce abia atunci? Iată o întrebare al cărui răspuns nu pot decât spera că-l voi afla vreodată. Am aflat, însă, după un an, DE CE, dar despre asta voi scrie mâine, 26 iulie 2017.
Cu siguranţă mi-l voi aminti întotdeauna pe cel căruia îi datorez prezenţa mea acolo. Ştiu că voi mai merge la Regia, e o promisiune făcută mie însămi, dar va fi altfel...
