Voi fi lângă tine!

Cu siguranţă cântecul Origo al lui Joci Papai a produs o revoluţie în sufletul meu. 

Priviţi-i. Lumea lor este aşa cum se vede... Fără culori. :( Cei mai mulţi nu merg la şcoală. Celor mai mulţi nu li s-a citit niciodată o poveste. Celor mai mulţi nu le-a mângâiat nimeni obrăjorii... 

De ani de zile marchez, împreună cu elevii mei, Ziua mondială a educaţiei, prin tot felul de activităţi. Anul acesta, însă, vreau s-o serbez fiind şi lângă copiii din fotografii, câţiva din mulţii pe care i-am întâlnit azi. 

- Oameni buni, le-am zis părinţilor lor. Eu n-am venit să vă dau ulei şi făină, ca mai apoi să vă cer ceva în schimb. Eu am venit să vă rog să mă lăsaţi să le citesc copiilor voştri poveşti. Să-i învăţ să deseneze o floare, un fluture, un soare... Mă primiţi?

Care credeţi că a fost răspunsul? Da, a fost unul care m-a umplut de bucurie: oamenii aceia au încredere în mine.

Poate că ar fi mai simplu să-i chem la şcoală, ceea ce-am s-o fac mai încolo. Dar în 5 octombrie, dacă Dumnezeu mă va ţine sănătoasă, vreau să fiu acolo, pe acel maidan... Nu contează dacă voi sta pe un scăunel, pe un pietroi sau pe pământ. Vreau să fiu acolo, în lumea lor, încercând să-i aduc măcar puţină culoare.
Am plâns înlăuntrul meu ceea ce nu ştiu s-o mai fi făcut vreodată... Nu, categoric nu voi putea eu să le schimb mentalitatea! Dar pot încerca, aşa cum am zis, să aduc măcar o pată de culoare şi-un strop de lumină în ochii aceia atât de trişti. Nu cu mâncare, haine, jucării... Cu încercarea de-a le oferi un început de demnitate. 
Cum zicea Joci în Origo? O să adaptez traducerea: "Închide ochii şi cunoaşte-mă cu sufletul."