"O sa vina timpul sa pleci de langa mine si sa iti reiei activitatile normale...
Deja
amandoi ne facem planuri cum sa ne vedem, cat de des sa ne vedem si
unde sa ne vedem. Eu zic sa asteptam mai intai sa vina momentul plecarii
si dupa o sa mai vedem noi ce si cum facem. Dar sunt niste cuvinte
ascunse in gurile noastre care urla: O sa mai fie ceva intre noi?
Poate
o sa gasim amandoi pe altcineva! Totul depinde doar de noi! Chiar daca
nu o sa te vad in fiecare zi, poate o sa te vad doar o data pe luna, am
multe lucruri de la tine la care daca ma uit iti oglindesc chipul. Nu o
sa-ti mai simt parfumul asa de des ca inainte, dar abia astept sa vina
ploaia sa tinteasca asfaltul incalzit ca sa te pot simti iar.
Ca
sa nu uit cat de mult tin la tine, in fiecare noapte o sa ma uit la cer
si o sa incerc sa numar stelele. Tot timpul cand o sa-mi sune mobilul o
sa cred ca esti tu. Cand vreau sa te simt aproape, o sa merg in
locurile pe unde ne plimbam si ne tineam de mana. Si daca o sa ma suni
doar ca sa imi spui ca esti bine, eu o sa fiu multumit.
Dar
abia astept sa simt sentimentul asteptarii. Pentru ca eu vreau sa ne
trimitem scrisori, chiar daca pare atat de vintage si lumea ne-ar
considera ciudati, avand facebook, sms sau mailuri electronice. Cand voi
vedea o scrisoare in cutia mea postala, voi avea entuziasmul unui copil
care deschide cadourile de craciun, voi pune accent pe fiecare cuvant,
pe felul in care l-ai scris, pe orice litera mai lunga si imi voi aduce
cu drag aminte de tine, pentru ca nu distanta ii desparte pe oameni, ci tacerea!"
Dănuţ Moldovan
------------------------
Absolut întâmplător am dat peste acest blog şi, după ce am citit postarea, am simţit cum lacrimile îmi curg pe obraji. Am citit destăinuirea unui bărbat extrem de sensibil.
Nu, nu pot comenta mai mult. Dar pot spune că povestea poate fi scrisă şi doar despre prietenie.
------------------------
------------------------
