"Am ieşit din mine ca să păşesc mai departe..."*MiRcEa ELiAdE(1907-1986)

joi, martie 30, 2017

31 martie - "Nichita, ce faci tu, Nichita?"

"Şi tu,ce mai faci, dragostea mea?
Umbra ta, spune-mi-o, cărui
S-o dărui, s-o nărui?"



No comm


marți, martie 28, 2017

"Două puncte, îmi eşti dragă."

Citind postarea celui mai îndrăgit blogger al meu, Andrei Vulpescu, n-am putut să nu mă întreb care-au fost cele mai frumoase cuvinte pe care mi le-a spus vreodată un bărbat. 
"Eşti frumoasă" am auzit de când mă ştiu şi n-o spun cu infatuare. Oi fi, dar frumuseţea fizică, pe lângă faptul că e supusă necruţătorului Timp, e dată şi de ochii privitorului. "Eşti drăgălaşă", cu referire la pisiceala mea surprinzătoare pentru mulţi dintre ei, m-a uns pe suflet, ca să spun aşa; îmi repugnă ideea de femeie "bărbat", chiar dacă pledez pentru femeia cu personalitate puternică. Aprecieri deocheate- "dirty words"- am primit şi eu, ca oricare, dar astea m-au făcut să zâmbesc şi-atât. "Eşti complicată"- mi s-a spus de câteva ori şi de fiecare dată fără explicaţii, chit c-a fost un fel de reproş venit din partea bărbaţilor care-au vrut, dar nu s-au străduit suficient pentru a şi primi, şi-au abandonat, chit c-au fost nişte vorbe ce s-au vrut a fi spirituale. 
Întotdeauna mi-am dorit să mi se spună "Eşti inteligentă"... Ciudat? N-aş crede: doar sunt blondă şi mai întotdeauna judecată după acest criteriu. Mi s-a spus. Dar de fiecare dată s-a adăugat şi acel "prea" şi asta a însemnat, în 99% din cazuri, finalul. Ce să fac? Nu pot să nu vorbesc despre una din preocupările mele constante şi profunde: cititul cărţilor. Şi nu, nu rezolv oral ecuaţii complicate, nu recit Tabelul lui Mendeleev, nu amintesc cine ştie ce formule din fizică... Din prudenţă, de la asta mă abţin. Mă rog, nu chiar tot timpul şi reuşesc... :))))) Dar am cam citit în viaţa mea, chiar dacă nu cât aş fi vrut şi chiar dacă memoria, cu trecerea anilor, mi-a devenit tot mai "selectivă".
"Eşti elegantă" a devenit ceva banal şi oricum n-am prea auzit-o, dar expresia facială a bărbatului pe care-l însoţeam era edificatoare.
"Eşti adorabilă, fascinantă"- sunt familiare urechilor mele şi-au venit întotdeauna din partea bărbaţilor compatibili cu mine din punct de vedere intelectual şi ca bagaj cultural.
"Eşti mai romantică decât credeam" mi-a sunat întotdeauna ca un reproş, semn că nici până acum n-am reuşit să-mi aflu acel suflet - pereche în existenţa căruia chiar cred. Reacţia mea a fostînchid în mine o parte care tare mi-aş fi dorit să fie preţuită.
"Ai un suflet minunat" mi-au spus doar puţini şi cred că din teama de-a nu repeta ceva ce credeau că mi-ar fi spus alţii înaintea lor. 
Şi-am ajuns, inevitabil, la cele mai frumoase cuvinte care pot exista pentru oricine, nu doar pentru mine: "Te iubesc, Mihaela!"... În mod ciudat, cred că nu le-am auzit foarte des, comparativ cu celelalte. Şi tot în mod ciudat, într-un singur caz au fost dureros de neadevărate. În restul cazurilor, m-au emoţionat şi m-au obligat, căci n-au venit întâmplător şi nici din partea bărbaţilor care mi-au fost indiferenţi. 
Oftez acum... De iubirile mele, puţine, s-a ales praful... Dar cât au durat, au fost intense şi reale şi vor rămâne mereu în sufletul meu. 

sâmbătă, martie 25, 2017

25 martie: Χρόνια πολλά, Ελλάδα!

„Dintre toate popoarele lumii, poporul grec a visat visul vieţii cel mai frumos.”
 
J. W. Goethe (1749 – 1832)

N-am de gând să enumăr tot ce-a dat Grecia antică lumii noastre europene, începând cu democraţia. Voi spune doar atât: Grecia antică ne-a dat voie să visăm alături şi împreună cu ea acel vis al vieţii, cum bine spunea Goethe.
La mulţi ani, Grecia! Vei fi mereu ţara mea de suflet!

 

joi, martie 23, 2017

:)

Sunt un om sociabil. Unii îmi spun "vorbăreaţă", nu neapărat cu tentă apreciativă, dar asta e altă problemă.
De vreo doi ani, aproape zilnic, mă întreţin cu un domn foarte simpatic. În traducere liberă, vorbăreţ ca mine. Ce altceva am putea face aşteptându-ne fiecare autobuzul? Eu - cel spre Veche; el- cel spre Urseni. Vorbim de toate: politică, sport, educaţie... Ba chiar ne-am descoperit o pasiune comună! Nu, nu votăm amândoi cu partea stângă a politicii autohtone. Pasiunea noastră comună este... GOBLENUL ! Nu am vorbit niciodată pe-aici despre tenacitatea cu care cos goblenuri. De fapt, ar trebui să vorbesc la timpul trecut, căci n-am mai muncit la vreunul de vreun deceniu. Dar eu sunt femeie, pare ceva firesc. Domnul, însă, m-a dat gata atunci când mi-a povestit câte goblenuri a cusut până acum. Eu n-am decât şase şi slabe şanse să-l ajung din urmă.
Azi-dimineaţă a urcat în autobuzul meu şi m-a avertizat: "O să stau lângă dumneavoastră!", ceea ce nu m-a deranjat. Mi-am zis în gând că voi avea parte de câteva minute de conversaţie agreabilă.
Am vorbit, în mod surprinzător, despre goblenuri... Mi-a zis că se găsesc de cumpărat la magazinul X din centrul oraşului, mi-a întins chiar şi un pliant, învelit cu grijă într-o folie. Emoţionant! Se gândise la mine cu atâta drag, parcă simţise că-n ultima vreme m-am cam puturoşit... :))))

miercuri, martie 22, 2017

22 martie 2010-2017: RIP

Mile Cărpenișan a devenit cunoscut ca jurnalist de război, grație corespondențelor sale din Iugoslavia, Irak și din zonele afectate de tsunami-ul asiatic. El a fost timp de mai bine de 10 ani corespondent special al posturilor de televiziune Antena 1 și Antena 3, până în 2008, când a ales să lucreze ca freelancer.
(sursa Wikipedia)

marți, martie 21, 2017

21 martie - Ziua internaţională a poeziei

Mi-ar fi plăcut să fi scris o singură poezie, dar nu mă pot lăuda nici măcar cu cele câteva haiku compuse mai demult, în urma unei provocări lansate de un bun amic, Marius Gheorghiu. Provocarea fusese lansată, în mod ciudat, Florii albastre... Cum Dumnezeu am putut fi percepută acolo mai sensibilă decât eram aici sau pe cealaltă pagină, nu ştiu. Poate că Floarea albastră a reprezentat acea parte din mine neatinsă de zelul politic al începuturilor mele pe FB. Deci am încropit şi eu ceva în viaţa mea, deşi nedemn de ce-au compus Denisa şi Marius. Talentul lor este uriaş şi mă înclin în faţa lor pentru asta, cum la fel o fac şi-n faţa celorlalţi prieteni virtuali ai mei pentru care cuvintele nu mai au demult taine nepătrunse: Ioan Ivaşcu şi Adrian Stângă.
Ani buni m-am mulţumit doar să comentez, literar vorbind, ce-au scris alţii. Uneori mai bine, alteori mai puţin inspirat, semn că am ales, până la urmă, să studiez Chimia... :)
Dar am citit poezie. Nu multă, multă. Am citit atât cât să-mi dau seama că sufletul meu e acolo, la locul lui, nealterat de "bube, mucigaiuri şi noroi"... Şi ori de câte ori mă străbate îndoiala, nu ezit a mă-ntoarce într-o lume în care sentimentele prind forme şi culori şi sunete...
---------------
Eu nu regret (Magda ISANOS)
Eu nu regret povestea de iubire,
dar e nespus de trist şi de ciudat
să simţi c-asemeni unui fir subţire
ceva frumos din tine s-a sfărmat.

Şi nu mai ştiu anume ce, şi-anume când,
căci toate ca-ntr-un vis s-au petrecut
de-ţi vine să porneşti, de alţii întrebând
de-au fost aievea cele ce-au trecut.

luni, martie 20, 2017

Scurtă conversaţie

M*Ali:
De ce înşală un bărbat o femeie pe care-o iubeşte?
Lordys Sydrol:
La început, bărbatul aleargă după femeie, iar aceasta nu se lasă prinsă ușor. Imediat după ce bărbatul reușește să prindă femeia, lucrurile se inversează. El este cel care încearcă să scape, iar femeia îl urmărește fară milă. "Unde te duci? Cu cine vorbeai? De ce ai întârziat? Cu cine ai fost?" Problema se naște din cauza faptului că cei doi s-au simțit atraşi unul de celalalt pentru că nu se cunoșteau. Atracția era generată de necunoscut. Acum ei se cunosc foarte bine. Au făcut de multe ori dragoste, așa că totul a devenit o rutină, în cel mai bun caz o obișnuință, o relaxare, dar romantismul a dispărut. Cei doi se simt plictisiți . Nu pot trăi unul fără celălalt, din obișnuință, dar nu mai pot trăi nici împreună, căci iubirea romantică a dispărut.
M*Ali:
Atunci e mai bine sa te fereşti de iubire. 

-----
Dar te poţi, oare, feri?
 

duminică, martie 19, 2017

Între noi fie vorba, îmi doresc să scriu odată şi despre Attila Hunul...

"Circulând pe kal, kelare,
Şi voind se cucereşte,
Attila, un ape, mare
şi aduncă, întâlneşte...
Vrei să face un băiţe,
Fript şi ars de numa'-numa',
Şi se spale la coiţe
La putor să şterge urma...
No ! Intrat la apa rece
Şi frecat la cur şi oue,
Început cârnat se frece,
Da'nceput, din nor, se ploue...
Gyorsan, sare se îmbrace
Şi crezut nu vede bine!
N-apucat se se întoarce,
Cal şi haine dus cu tine...
Mei, rumun, io spun la tine :
- Dai-napoi haina şi cal,
Nu certam, ke nu e bine,
TU FOST PRIMU' ÎN ARDEAL !"
Am pus ghilimele pentru că nu-mi aparţine poezioara, dar nu mai ţin minte unde am citit-o, doar că a fost în 2012.

-------------------------------------------------------------------------------
Sigur că acel Attila întrupat de Gerard Butler nu are nimic de-a face cu adevăratul rege al hunilor... Personajul istoric, însă, rămâne la fel de fascinant pentru mine.

sâmbătă, martie 18, 2017

vineri, martie 17, 2017

Ce m-ar putea determina să mă întorc în politică?

Simplu: reprimirea lui Mircea Geoană, cu scuzele cuvenite, în PSD.
-------------------------------
În rest, m-am tuns. 
---------------
Iată şi versiunea fără aparatul care, vorba unui bun şi drag prieten virtual, face parte din viaţa lui de 8 ani... Ironie subtilă, ştiu. :))))) Fireşte, isprava îi aparţine.

joi, martie 16, 2017

Mă tem de Dumnezeu şi de prostia omenească...

LEGILE FUNDAMENTALE ALE PROSTIEI:
după Carlo M. Cipolla (1922-2000, istoric și economist italian)
1. Omul subestimează numărul idioților care-l înconjoară.
2. Probabilitatea ca un om să fie prost nu depinde de alte calități ale sale.
3. Prostul este acea persoană ale cărei acțiuni duc la pierderi pentru alți oameni sau grupuri de oameni și nu aduc beneficii actantului sau chiar se transformă în evenimente negative pentru el.
4. Deștepții subestimează mereu potențialul distructiv al proștilor.
Istoria ne arată că, în orice perioadă, țara progresează atunci când la conducere sunt suficient de mulți oameni deștepți, care să rețină proștii activi și să nu le permită să distrugă ceea ce au creat deștepții.

luni, martie 13, 2017

13 martie 1907: "Am ieşit din mine ca să păşesc mai departe." *Mircea Eliade, la 110 ani...

"Dacă sufletul meu nu e unul, ci o infinitate, cum l-aş putea cunoaşte pe cel adevărat?"
MIRCEA ELIADE ("Romanul adolescentului miop")
---------------------
Nu cred că voi surprinde spunând că prin mintea lui şi a lui Petru Culianu, ochii mei au cunoscut credinţe şi eresuri... Şi-acum îmi amintesc explicaţia dată păstrării de către războinicii celţi a craniilor duşmanilor învinşi. Ăsta-i primul exemplu care mi-a venit în minte.

sâmbătă, martie 11, 2017

Mi-am dorit un Keanu cu trandafiri galbeni...

* poza originală
Şi... l-am primit! Sunt bucuroasă ca un copil! Mulţumesc!

11 martie

M-aduc aminte că avea enorm de multă răbdare cu mine. La vreo 6 ani am vrut să învăţ să cos la maşină şi n-a contat câte ace am rupt: m-a îndrumat până am reuşit şi la fel a făcut-o şi-atunci când m-a învăţat să cos cu acul, să tricotez, să croşetez. La noi în Bihor fetele aveau parte din fragedă pruncie de educarea priceperilor şi deprinderilor gospodăreşti. Nu conta cât de frumoase erau ştergarele sau şerveţelele mele; mereu mi le expunea cu aceeaşi mândrie cu care-mi expunea fiecare diplomă şcolară.
Puteam vorbi despre orice cu ea şi n-am minţit-o niciodată. Totuşi, un singur lucru nu i l-am putut spune şi a murit fără să afle despre una din cele mai importante decizii din viaţa mea.
Am iubit-o din tot sufletul. Azi ar fi împlinit 88 de ani. Dumnezeu să te odihnească în pace, BUNICA MEA!

miercuri, martie 08, 2017

In the name of L*O*V*E

This is a man's world, this is a man's world
But it wouldn't be nothing, nothing without a woman or a girl...
Am cunoscut în viaţa mea suficienţi bărbaţi încât să-mi dau seama că tot ce mi-ar putea oferi mai de preţ este nimic altceva decât sinceritatea. Un prieten vechi îmi zicea că cer imposibilul...

luni, martie 06, 2017

Red


"O să rămâi în mine şi după ce-o să pleci,
La fel de nepătrunsă, la fel de-mbietoare,
O insulă ciudată cu drumuri şi poteci
Ce nu duc nicăirea sărmana mea plimbare.

O să rămâi în mine şi când vei încerca
Să intri în pădure şi să te pierzi într-însa.
Vezi ! Urma ta săpată e în visarea mea
Şi pot, oricând îmi place, să umblu după dânsa.

Şi te-aş găsi chiar dacă n-ai vrea să te găsesc,
Şi te-aş afla oriunde te-ai ghemui hoţeşte.
Visarea mea e ca un condur împărătesc
Ce numai la piciorul tău zvelt se potriveşte.

O să rămâi în mine şi după ce-o să zbori
Din inima mea neagră, ca un canar din cuşcă.
Tristeţea mea ciudată te va ochi şi-n nori ;
Tristeţea mea ţinteşte mai bine ca o puşcă.

Şi te-aş zări oricâte costume ai schimba,
Oricâte măşti ţi-ai pune să nu te pot cunoaşte.
Visarea mea – din sute de mii te-ar descifra.
Tristeţea mea – din sute de mii te-ar recunoaşte."

RADU STANCA

duminică, martie 05, 2017

Sub teribila mască a Berbecului

se-ascunde atât de fragilul Vărsător... Nu cred că puteam primi un mărţişor mai potrivit.

5 martie: "frunza mea albastră", Radu Stanca (1920 - 1962)

"Şi nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim
Eu creanga ta de aur, tu frunza mea albastră..."
(Radu Stanca - "Despărţire")
--------------------------------
Întâlnirea mea cu poeziile lui Radu Stanca nu a avut loc în anii adolescenţei şi nici în cei ai primei mele tinereţi. Nu-mi amintesc să-l fi găsit în manualele mele de Limba română; după un timp, am înţeles de ce. Îmi plăcea, însă, un cântec al celor de la Poesis- "Cea mai frumoasă floare" şi aşa l-am cunoscut pe cel care scrisese versurile. Acum un an, am postat acel cântec. Acum am ales un altul. Sigur că acesta, devenit şlagăr, mi-e cunoscut din copilărie. N-am ştiut niciodată, însă, că tot Radu Stanca scrisese şi poezia care a prins glas, dacă pot spune aşa. Cum erau anii în care Vadim era oarecum la modă, am crezut că el putuse plăsmui o sintagmă cu o forţă colosală: "frunza mea albastră". Nu l-am bănuit nicio clipă pe Nichita, deşi crease deja "şi-am zis verde de albastru". Dar vai, mie! Poetul era sensibilul şi pe nedrept uitatul Radu Stanca...
 

joi, martie 02, 2017

4 martie- Baba mea :)

Nu m-am gândit niciodată să-mi aleg pur şi simplu una din primele nouă zile ale lui martie. Mai degrabă cred  că până şi Baba ne este predestinată în funcţie de ziua de naştere. 
1 martie - cei născuţi în 1, 10, 19, 28;
2 martie - cei născuţi în 2, 11, 20, 29;
3 martie - cei născuţi în 3, 12, 21, 30;
4 martie - cei născuţi în 4, 13, 22, 31;
5 martie - cei născuţi în 5, 14, 23;
6 martie - cei născuţi în 6, 15, 24;
7 martie - cei născuţi în 7, 16, 25;
8 martie - cei născuţi în 8, 17, 26;
9 martie - cei născuţi în 9, 18, 27;

miercuri, martie 01, 2017