"Am ieşit din mine ca să păşesc mai departe..."*MiRcEa ELiAdE(1907-1986)

sâmbătă, februarie 11, 2017

De vorbă cu mine însămi...

Nu ştiu care om e cu-adevărat fericit atunci când Timpul îi mai lasă câte-un an în urma lui. Când acel om este, însă, o femeie, tristeţea lăuntrică cu siguranţă trebuie să fie mai mare, indiferent ce-ar declara.
Este 9.20 minute. Am început adevărata numărătoare inversă: mi-a mai rămas, deja, mai puţin de o zi. De ce-aş aştepta cu nerăbdare clipa? Va avea loc o schimbare majoră în viaţa mea, mai ales la nivel mental. Poate mi-ar fi fost mai uşor dacă, privindu-mă în oglindă, imaginea văzută ar fi fost corespondenta anilor oficiali? Nu ştiu...
În fine, nu e ăsta locul în care să mă lamentez, chiar dacă e locul meu, în care m-am obişnuit să-mi scriu unele gânduri, atât cât e decent s-o faci într-un spaţiu lipsit de intimitate.
Acum vreun deceniu, Dumnezeu mi-a pus în mâini o carte de poezii a lui Grigore Vieru şi-n suflet o poezie: "De ce-ai fi tristă?". Fireşte c-o recitesc în fiecare an de-atunci... Acum, însă, am avut în mâini una din cărţile lui Osho, aleasă de mine, de data asta, dintr-o mulţime de cărţi semnate de el. Dar cred că şi faptul că m-am întâlnit cu gândurile lui acum, în preajma lui 13 februarie, a fost tot un semn divin.
Nu vreau acum să scriu decât un gând extraordinar sau, mai bine zis, un alt gând extraordinar. Şi acesta răspunde uneia dintre marile mele întrebări interioare: "Am fost vreodată fericită pe deplin în toţi aceşti enorm de mulţi ani?" Ah! Mi-amintesc de clipele-n care am iubit, câte au fost; mi-amintesc de clipele-n care m-am simţit iubită, câte au fost. Mi-amintesc de clipele petrecute alături de părinţii mei, de bunicii mei, de rudele mele; de clipele petrecute la şcoală, locul meu magic; de cărţile pe care le-am citit; de animăluţele mele... Reprezintă, oare, toate acestea, singura mea sursă de fericire? Oftez... Iată un răspuns de excepţie, care m-a ridicat mult deasupra oricărei urme de îndoială:
"Oamenii nu pot fi fericiţi decât într-un singur mod: dacă sunt ei înşişi, într-un mod autentic."
Ei bine, Da! Am fost, sunt şi cu siguranţă voi fi un om fericit: nu ştiu să fiu decât eu însămi.