"Am ieşit din mine ca să păşesc mai departe..."*MiRcEa ELiAdE(1907-1986)

joi, februarie 09, 2017

Doi actori grăbiţi... Cabotini?

În ultimele zile, peste Vărsătoarea mea ţară par a se fi adunat nori grei, prevestitori a furtună. Am văzut români ameninţându-şi fraţii cu o violenţă ce nu mi-aş fi putut-o imagina vreodată. E dureros. 
Am văzut doi actori politici cu comportamente diferite, atipice lor. Un Dragnea împăciuitor, parcă lipsit de forţa proverbială a Scorpionului. Scriam cândva, nu chiar demult, că are în faţă un singur drum: totul sau nimic şi că doar de el va depinde dacă va intra glorios în cartea de istorie a neamului sau, dimpotrivă, dacă va părăsi scena politică într-un mod ruşinos. Dar despre eroarea lui strategică - graba- m-am pronunţat deja. Fireşte, nu amplu, analitic la sânge şi greu de înţeles pentru un om de rând. M-am exprimat în aşa fel încât fiecare dintre cititorii mei să înţeleagă.
Al doilea actor politic, la fel de grăbit, m-a şocat. Nu cuvintele lui, alea oricum le cunoşteam. Mâinile ridicate ameninţător, schimonoselile feţei, ironiile care se voiau, cred, ceva în stilul Băse, doar că acesta din urmă era al naibii de autentic, doar fusese căpitan de vas. Mi l-am imaginat, preţ de câteva clipe, la catedră... Eu însămi sunt un om al şcolii. M-am cutremurat. Eu m-am cutremurat. Ca om şi ca dascăl. Elevii mei nu cred că m-au văzut vreodată într-o asemenea postură, oricât de tare m-ar fi supărat. 
Alţii, cei "ai lui", cu siguranţă au jubilat, încărcându-se cu şi mai multă energie... 
M-am întrebat dacă acesta este omul pe care l-am votat. Omul acela blând, echilibrat în ciuda a toată acea campanie oribilă din 2014. Nu, nu este acelaşi om. Restul gândurilor n-am să mi le fac publice... 
Mă simt aşa cum sunt: a nimănui şi a niciunuia dintre cei doi.