Paralelă

 Educarea fetelor în Roma antică:
Până la 7 ani copilul, indiferent de sex, este dat în grija mamei, influența acesteia punându-și amprenta asupra întregii sale vieți.

Odată cu împlinirea vârstei de 7 ani, singurele care rămâneau în grija mamei erau fetele.

Fetele erau învățate să fie modeste, să gătească, să toarcă lână și să se supună soților lor, acestea fiind cerințele de bază pentru a fi considerate bune soții. Pe măsură ce creșteau erau deprinse cu îndatoririle de viitoare mame. Ulterior în timp, ele puteau urma cursurile unei școli primare, învățând să citească, să scrie, să numere. În funcție de starea materială a familiei, puteau fie să se întoarcă în sânul acesteia spre a fi învățate regulile de bună conviețuire casnică, fie își puteau continua studiile, până la vârsta măritișului, în cadrul unor școli private unde învățau latina și greaca clasică, dansul și cântatul la țiteră sau liră.

---------------------------------------
J. J. Rousseau- "Emil sau despre educaţie":  Cartea a cincea se ocupă de educaţia intelectuală, estetică, morală a femeii, reprezentată aici de Sofia, viitoarea soţie a lui Emil. În mod surprinzător, cele două sexe sunt privite din start în mod inegal. Singurul rol al femeii este acela de-a place bărbatului şi viitorului soţ. Drept urmare, şi educaţia acesteia trebuia făcută conform standardelor societăţii. Sarcina cădea, nimic nou, pe umerii aceloraşi mame, sub un fel de deviză: "în şi pentru familie". Interesantă mi s-a părut abordarea religioasă: în primii ani, religia mamei era automat şi religia fetei; după căsătorie, obligatorie era trecerea la religia soţului. O viaţă plină de supunere, deci... Studiile acestora erau extrem de practice. Totuşi, cutumele timpului impuneau restricţii severe fetelor, acestea fiind închise în mânăstiri, iar în cartea sa, J.J. Rousseau respinge aceasta.
---------------
Originalitate? Aş zice, mai degrabă, redescoperire... Şi educaţia lui Emil m-a dus cu gândul tot departe.