"După
rezistenţele pe care le-a întâmpinat în timpul scurtei şi chinuitei lui
vieţi, opera lui Mihai Eminescu s'a impus fulgerător neamului întreg,
iar nu numai păturei culte. Nu ştiu dacă s'a făcut vreodată socoteala
exemplarelor tipărite din Poeziile lui Eminescu. Dar, în mai puţin de o
jumătate de veac, poeziile acestea au fost reproduse în multe
zeci de ediţii, dela modestele tipărituri populare până la
admirabila ediţie critică a Fundaţiilor Regale, îngrijită de
Perpessicius. Astăzi, după ce-au cunoscut atâtea culmi şi atâtea onoruri,
Poeziile lui Eminescu, cenzurate în ţară, apar, aşa cum le vedeţi, în
haina sfioasă a pribegiei. Gloria lui Mihai Eminescu ar fi poate mai
puţin semnificativă, dacă n'ar fi luat şi el parte, de peste veac, la
tragedia neamului românesc.
Ce înseamnă, pentru noi toţi, poezia, literatura şi gândirea
politică a lui Eminescu, o ştim, şi ar fi zadarnic s'o reamintim încă o
dată. Tot ce s'a creiat după el, dela Niculaie Iorga şi Tudor Arghezi
până la Vasile Pârvan, Nae Ionescu şi Lucian Blaga, poartă pecetea
geniului, cugetului sau măcar a limbei eminesciene. Rareori un neam întreg s'a regăsit într'un poet cu atâta spontanitate şi atâta fervoare
cu care neamul românesc s'a regăsit în opera lui Mihail Eminescu.
Îl
iubim cu toţii pe Creangă, îl admirăm pe Haşdeu, învăţăm să scriem de la Odobescu, îl respectăm pe Titu Maiorescu şi anevoie putem lăsa să
treacă mult timp fără să îl recitim pe Caragiale. Dar Eminescu este,
pentru fiecare din noi, altceva. El ne-a revelat alte zări şi ne-a făcut
să cunoaştem altfel de lacrimi. El, şi numai el, ne-a ajutat să ne înţelegem bătaia inimei. El ne-a luminat înţelesul şi bucuria
nenorocului de a fi român.
Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru şi cel mai strălucit geniu pe care l-a zămislit pământul, apele şi cerul
românesc. El este într-un anumit fel, întruparea însăşi a acestui cer şi a acestui pământ, cu toate frumuseţile, durerile şi nădejdile
crescute din ele. Noi, cei de aici, rupţi de pământ şi de neam regăsim în el tot ce-am lăsat în urmă, de la văzduhul munţilor noştri şi de la
melancolia mării noastre, până la cerul nopţii româneşti şi teiul înflorit al copilăriilor noastre. Recitindu-l pe Eminescu, ne
reîntoarcem, ca într-un dulce somn, la noi acasă. Întreg Universul
nostru îl avem în aceste zeci de pagini, pe care o mână harnică le-a
tipărit şi le împarte astăzi în cele patru colţuri ale lumii peste tot
unde ne-a împrăştiat pribegia. Păstraţi-le bine; este tot ce ne-a rămas
neîntinat din apele, din cerul şi din pământul nostru românesc."
Mircea Eliade, Paris, Septembrie 1949
Cuvânt Înainte la Mihai Eminescu - Poesii - editie de pribegie îngrijită de Mircea Eliade
Editura Criterion Publishing
