L-am votat. L-am votat pentru că mă săturasem de un preşedinte gambler. L-am votat pentru că-mi părea decent. L-am votat pentru că nu-mi plăcea Victor V. Ponta.
Îl văd tot mai ironic. Îl văd tot mai bizar. Îl văd tot mai îngâmfat. Îl văd greşind pas cu pas. Atâta poate?
În fine. Un lucru mi-e clar: şi-a identificat adversarul valabil. C.Popescu -Tăriceanu era un iepure, doar. Liviu Dragnea este, însă, o forţă.
Nu ştiu cum va evolua ciocnirea dintre cei doi. Ştiu doar că îmi displace, spre deosebire de cohortele de extaziaţi din lumea virtuală. Ţara reală nu se hrăneşte cu circ. Mesajele pe care le dai, de la înălţimea funcţiei pe care-o deţii, trebuie să fie foarte atent studiate. Le dai nu doar pentru cei care, în mod hilar, mai văd în tine singurul resort capabil să schimbe ceva de neschimbat (opţiunea votanţilor din 11 decembrie). Le dai nu doar celor care vor ca tot circul care-a molipsit ţara în 2004 să se termine. Le dai şi ochilor şi urechilor externe... Şi dacă tu, de la înălţimea funcţiei tale, iei în derâdere guvernul ţării tale, cum te poţi aştepta la respect din partea altora? Şi-aici mă gândesc şi la contextul geopolitic extrem de inflamat...
Într-adevăr, gestul este unul căruia nu-i pot găsi scuze. Decepţionant...
------------
Totuşi, nu pot să cred că greşelile sunt rodul erorilor personale, ci mai degrabă al minţilor subţiri ale sfătuitorilor. Nu poţi fi preşedinte numai pentru FB. Sau dacă alegi s-o faci, îţi asumi riscul eşecului anunţat. Sau ghinionul...?
Într-adevăr, gestul este unul căruia nu-i pot găsi scuze. Decepţionant...
------------
Totuşi, nu pot să cred că greşelile sunt rodul erorilor personale, ci mai degrabă al minţilor subţiri ale sfătuitorilor. Nu poţi fi preşedinte numai pentru FB. Sau dacă alegi s-o faci, îţi asumi riscul eşecului anunţat. Sau ghinionul...?
