"Am ieşit din mine ca să păşesc mai departe..."*MiRcEa ELiAdE(1907-1986)

marți, august 22, 2017

luni, august 21, 2017

miercuri, august 16, 2017

16 august 1977 : "Before Elvis there was nothing" - John Lennon # Sweet dreams, King!


A murit la 42 de ani... Oricât aş încerca, nu mi-l pot imagina la 82. Oricum la 42 era deja foarte mult schimbat. Elvis pe care o să-l ţin eu minte este aşa ca-n clipul ăsta: copilul-bărbat sau bărbatul-copil... Odihneşte-te în pace!

luni, august 14, 2017

Acum foarte mulţi ani

Adăugați o legendă
sărbătorita mea de azi m-a învāţat ce-nseamnă "Dii, caii popii!"... Este o formulă magică de iniţiere într-ale fumatului.
La mulţi ani, draga mea L. !!! 🎈🎁🎊🎇🎂❤😘🏵 Precum ţi-am zis telefonic, îţi mulţumesc!
Par necăjită, dar asta doar din cauza trezitului prea de dimineaţă. 😀😀
Nu, n-am să fiu ipocrită şi deci n-am  să spun că vreau să mă las. Dacă iniţial a fost o bravadă, dată fiind percepţia celor din jurul meu, adolescenţi ca şi mine, că sunt tocilara autenticā, în timp a devenit nu un obicei, ci o reală plăcere. Am grijā, totuşi, să-mi păstrez dinţii şi degetele cât mai neatinse de gălbeneala tipică unui fumător.

duminică, august 13, 2017

On my way...

Am avut, ieri, o discuţie interesantă cu un fost coleg de şcoală.
- Miha! Îţi urmăresc de ani buni postările pe FB. Să ştii că si mie îmi place istoria. Şi eu am păreri politice, dar opuse cu ale tale.
- Ce-ţi veni?l-am întrebat. Mă cunoşti din generală. Ştiai cum sunt şi ce îmi place înaintea oricui din lista mea. Acum te gāseşti să-ţi faci complexe? Şi despre ce ar trebui să scriu pe FB? Sau ce fel de postări ar trebui să am? Poze cu părţile anatomice la vedere, farfurii pline cu mâncare, maşini şi concedii... Am uitat pisicile şi citatele din Poptămaş, dr.Andrei Laslău si, mai nou, Oana Pellea... E uşor să falsifici realitatea doar cu scopul de a-ţi umple de invidie friendşii...
Nu asta era problema dragului meu coleg. Era un complex inutil pe care si-l făcea, căci şi eu îl cunosc la fel de bine.
Discuţia a mai durat, dar la terminarea ei am cāzut pe gânduri... Nu pot fi decât aşa cum sunt. Cineva spunea că bărbaţii preferă femeile inteligente. OK. Dar inteligente şi cu patima cititului?Nu a revistelor de modă şi a cărţilor de bucate... Sau nu numai. Astfel de femei cu siguranţă le stârnesc interesul, dar atât, căci se tem.
In mod absolut surprinzător, o astfel de femeie categoric nu va recita din Esenin, de exemplu, în pat... Una mai puţin interesată de cultură, însă, nu va face niciodată diferenţa între nea Gheorghe şi Christian Grey... Tot un exemplu, dar acum metaforic vorbind.
Cred că totul s-ar rezolva dacă cei mai mulţi dintre bărbaţi şi-ar lăsa la o parte orgoliile. Da, e bărbăteşte să-ţi scoţi proasta în lume... Nu te va pune niciodată în inferioritate ín faţa altora, asemenea ţie. Dar, mai apoi, proasta va suporta şi trădările...


joi, august 10, 2017

Similitudini: Cronica Akasha - Plutarh, despre Leonidas, regele Spartei

Parcă l-aş reciti pe Plutarh, descriind educaţia copiilor spartani... Da, se pare că am mintea odihnită dacă pot spune asta. Pe bune, însă, că aici mi-a zburat gândul când am citit despre lemurieni.

Panait Istrati (10 august 1884 ) - love


marți, august 08, 2017

Nikolai (2007)

Nikolai îşi crease, cu muuultă grijă, faima unui guru al 360-ului... De stirpe aleasă, fugar din propria-i țară, după care tânjea sistematic, reuşise să impună lumii, femei şi bărbați în egală  măsură, "ora exactă": preferințele lui muzicale erau singurele valabile; dincolo de scrierile şi de picturile lui nu mai exista nimic; părerile lui politice, compasiunea arătată  poporului iranian- erau demne de stima tuturor.  Îţi trebuie talent, nu glumă, pentru o asemenea performanţă! Psihologie... Fiecare "vizită" pe care-o făcea paginilor tovarăşilor sai din lista era rasplatita cu o adoraţie care părea să-i fie singura hrană. Nu suferea de falsă modestie. Vi se pare că povestesc poveşti? Ştiu că pare incredibil, dar personajul a existat cu adevărat. Sigur că mintea mea întotdeauna intră-n alertă atunci când ceva i se pare prea frumos ca să fie adevărat. Totuşi, nu aflasem nimic în urma cercetărilor mele subtile. De ce voiam să aflu? Pentru că mă intriga. Cu mine se purta prudent. Tocmai când mă resemnasem şi mă gândeam, oarecum, că asta e, New-York-ul dădea ora exactă (tipul spunea că locuieşte în New-York), mă trezesc cu un mesaj de la o doamnă cu aspect bucălat. Am presupus că luase legătura cu toate femeile din lista sa. Mă trimitea la o altă pagină unde aveam să aflu identitatea și năravurile genialului Nikolai. Trec cu vederea faptul că arăta înspăim ântător. Nici vorbă de "born in 66", ci prin 56, după estimările mele. Tipul se ocupa cu fraieritul doamnelor slabe de înger; se instala confortabil la ele, apoi stătea toată ziua pe net, continuându-şi pescuitul. Le toca banii fără milă şi le altoia cu-aceeaşi periodicitate cu care îşi anunţa campaniile umanitare. Apoi îşi lua zborul spre alt cuibuşor. Origine rusă? Niet! Avea, însă, un coeficient de inteligență muuult peste medie şi o cultură impresionantă.
M-am ferit să-i spun ce am descoperit, că fusesem contactată de una din victimele sale. De fapt, nu comunicasem niciodată. După câteva zile mi-am permis, public, să-i pun o simplă întrebare, anume dacă nu cumva versurile postate, care însufleţiseră atâtea inimioare, nu aparţineau lui Esenin... Da, spre nefericirea unora, mai citesc şi altceva decât Păunescu. Asta l-a făcut să îmi răspundă în felul următor (citez din memorie): "Mihaela, un om inteligent ca tine nu este şi nu va fi niciodată în ton cu lumea virtuală. Adio, Nikolai"... Mult timp am cugetat la vorbele lui... Prea multă inteligenţă nu face bine unei femei blonde. 😁😁😁
Am aflat ulterior că-şi ştersese toate urmele pe 360, fiind reclamat de iubitele lui înşelate. Oare nu o fi bântuind acum pe Facebook, chiar dacă sub alt nume? Genul ăsta de oameni nu se opresc prea uşor. Ştiu întotdeauna să spună ceea ce vrea fiecare să audă...

luni, august 07, 2017

He's a man. The Man... KEANU ❤

Mereu am avut o slăbiciune pentru bărbaţii cu barbă... 😉
 

Da, e greu să fii Vărsător...

 Dar cu toate astea, n-aş dori să fiu altceva. 🤓♒

duminică, august 06, 2017

Prea cald...

Am găsit, mai demult, o anecdotă despre cel supranumit "cel bun":
Cică marele om politic atenian a dorit să-şi ajusteze barba şi a apelat la seviciile unui profesionist. Tipul cu pricina s-a întrecut în a-i prezenta viaţa politică din cetate, aranjându-i câte o buclă, pe ici, pe colo... După un timp considerabil, l-a întrebat:
- Cum doriţi să vă aranjez barba? 
- În tăcere! i-a răspuns Phocion...

vineri, august 04, 2017

Veşnică fie-vă neconsolarea!

Pumnul strâns al lui Kelemen Hunor  e dovada celor "1000 de ani în Ardeal"... Repet: problema nu e ce vor sau ce nu vor acest lider şi alţii ca el, nici ce se urmăreşte prin lansarea proiectului Trianon 100. Problema e ce vom face noi... Nu m-aş axa pe istoria ultimului veac şi nici pe cea a ultimului mileniu. Gelu, Glad şi Menumorut au luptat cum şi cât au putut. Ca o dacopată ce sunt, m-aş duce la origini... Ar fi o datorie morală faţă de cei care stau îngropaţi în uitare din nepăsare şi din laşitate.

miercuri, august 02, 2017

Steaua şi... există nervi!

Un meci de infarct... 😵

marți, august 01, 2017

luni, iulie 31, 2017

După introducerea în...

Cronica Akasha... Svayambhuva Manu... Lemurieni, atlanteeni, arieni... Moahals, tlavatli, tolteci, pratoturanieni, protosemiţi, akkadieni, mongoli... Somn prost, ce mai! 😁😁😁♒🤓

sâmbătă, iulie 29, 2017

Optica unui tip inteligent

Chiar nu pot să fiu obiectivă, aşa că mă abţin de la comentarii. 🤓♒😉

vineri, iulie 28, 2017

miercuri, iulie 26, 2017

Sarmi-Seget-Usa şi lecţia iertării


M-am dus setată pe incantaţia lui Zalmoxis:
"Nu uita, lumina pentagramei magice este Iubirea. Dar ca să o faci strălucitoare, trebuie să ajungi la esenţa pentagramei, IERTAREA..."
Am rostit-o din tot sufletul, de nenumărate ori. 
Nu ştiu mai apoi ce s-a întâmplat acolo... Ştiu doar că în nici un an, am reuşit să iert...
Fără doar şi poate, este cea mai frumoasă lecţie pe care mi-a dat-o viaţa până acum. Am înţeles de ce trebuia să mă întâlnesc, după un sfert de veac, cu Trecutul... Trebuia să înlătur tot ce mă oprea să păşesc mai departe.
Nu, în inima DACIEI nu sunt "doar nişte  pietre", cum cred chiar şi unii dintre prietenii mei,  care nici atunci, nici acum nu mă înţeleg.  Acolo sus  primeşti exact lecţia  care-ţi lipseşte în viaţă. Dar totul e să crezi cu tărie.
Fireşte,  cel care  m-a dus acolo nu avea cum să mă înţeleagă.  Categoric trebuie să-i fi părut o ciudată... Dar cred că anume a fost ales să  mă ducă acolo. O să-i mulţumesc toată viaţa.

marți, iulie 25, 2017

Puţine sunt pozele în care zâmbesc

şi asta m-a făcut să trec, în virtual, drept un om foarte trist. Nimic mai neadevărat! Am trac, atâta tot. Acum câteva minute am reuşit, însă. Nu am deloc pretenţia unei poze artistice. Vreau doar să îmi arăt şi aici zâmbetul. Dacă m-am gândit la ceva? Da. În mod surprinzător, m-am gândit la incantaţia lui Zalmoxis... No joke! ♒❤🤓

luni, iulie 24, 2017

Ploua cu vise, spunea Coruţ...



Eu îmi permit să adaug: peste mine... Printre lecturile mele favorite în copilărie, adică undeva pe la 5 ani, se numărau şi legendele dacilor (Alexandru Mitru)... În mine s-a născut încă de atunci dorinţa de a ajunge acolo, deşi atunci încă nu puteam conştientiza cine au fost ei, dacii. Dar aflasem de la unchiul meu că au fost strămoşii noştri, adică cei care au trăit aici, cu mult înainte de naşterea mea. Da, unchiul meu Aurel avea multă răbdare cu mine, un copil extrem de curios... Apoi a venit şcoala cu lecţiile ei de istorie... Apoi au urmat anii mei de căutare... Dar acolo, pe acel pământ sfânt, am păşit abia acum un an. Spuneam că visele au plouat doar peste mine, căci fuseseră doar ale mele, ale copilului din mine... De ce abia atunci? Iată o întrebare al cărui răspuns nu pot decât spera că-l voi afla vreodată. Am aflat, însă, după un an, DE CE, dar despre asta voi scrie mâine, 26 iulie 2017.
Cu siguranţă mi-l voi aminti întotdeauna pe cel căruia îi datorez prezenţa mea acolo. Ştiu că voi mai merge la Regia, e o promisiune făcută mie însămi, dar va fi altfel...

Top XV, după un an...

Chiar nu vreau să scriu nimic despre PSD. Despre interimatul lui Petrică Andea spun doar atât: interesant, strategic vorbind. Despre Ponta... nimic! Personajul mi-este mai antipatic decât cel pe care se sforţează să-l dărâme. 
Aşa că m-am gândit să urmăresc aceleași postări de anul trecut, aflate într-o evidentă creştere a numărului de vizualizări. Mă bucur că istoria mai este o preocupare pe net şi regret că cele scrise despre Boudica încă nu pot apărea aici. Nu pot s-o fac decât după ce va fi publicat. 
Deci:
I. Educaţia în Grecia antică .... 5.677;
II. Educaţia în Roma antică ... 3.355;
III. Alexandru cel Mare ... 1.268;
IV. Interpretatio romana et germanica ... 1.156;
V. In memoriam av. Nicolae Bolcaş ... 959;
VI. Germanii ... 388;
VII. Ginghis Han ... 271;
VIII. Smile ... 308;
IX. Galateea, armă cu efect de bumerang ... 242;
X. Îmi vreau Ţara înapoi! ... 237;
XI. Despre şcoala românească ... 219;
XII. Celţii ... 226;
XIII. România fără de români ... 210;
XIV. Şcoala viitorului ... 199;
XV. Dimitrie Cantemir ... 194;


Dreaming...




duminică, iulie 23, 2017

Memories : SARMI - SEGET - USA


Adevărul e că exact acum  un  an puneam la cale cea mai frumoasă vizită din viaţa mea.  Am mulţumit deja şi asta e tot ce contează. Nimeni şi  nimic nu-mi vor putea răpi  bucuria!

vineri, iulie 21, 2017

Born in February...

Femeile născute în Februarie
Femeile născute în luna februarie sunt foarte romantice. Important este să fie tratate cu un anumit grad de răbdare. Nu orice bărbat poate înțelege sufletul lor misterios. Nu oricine înțelege motivul schimbării permanente de dispoziție. Dar aceste femei nu au nevoie „de fiecare.“ Au nevoie de cineva la fel de “special”. Se deosebesc de alții printr-o imaginație uimitoare și capacitatea de a gândi abstract. Şi încă un lucru foarte important – dacă cel puțin o dată o vei minți – nu o vei mai vedea din nou.

joi, iulie 20, 2017

Adrian. Adrian Păunescu: "Poezia mea nu e de dragoste. Poezia mea e DRAGOSTE..."


Să mergem amândoi la strâns de fân
Şi soarele să ne lucească-n coasă,
Din când în când în urmă să-ţi rămân
Ca să te văd aprinsă şi frumoasă.


Pe fondul verde să te decupezi
În felul nimfei cu picioare brune,
Şi-n patima magneticei amiezi
Eu să îmbrăţişez ce nu pot spune.


Acolo unde nu mai e cuvânt
Şi sângele începe brusc să fiarbă,
Să cad asupra ta ca trunchiul frânt
Şi-n dragoste să ne îmbrăcăm în iarbă.


Şi să miroşi a soare şi-a trifoi,
Şi să te-ntorci în paza umbrei mele,
Şi să simţim tot cerul peste noi,
Şi gărgăriţe clinchetind pe piele.

 
Şi leneş scuturându-ne de fân
Să trăncănim un soi de amănunte,
Din cele ce pe buze mai rămân
Când se arată ploaia dinspre munte.


Şi să uităm şi noi într-adevăr
De forma noastră peste clăi rămasă,
Iar tu să-ţi aranjezi zburlitul păr
Privindu-te în luciul blând de coasă.

20 iulie 356 îen - Μέγας Αλέξανδρος

Nu ştiu ce aş mai putea spune despre Alexandru... I-am dedicat aici multe din postările mele. Poate că cel mai mult mă fascinează inteligenţa cu care a abordat teritoriile cucerite, spărgând toate cutumele existente... Un vizionar! 

20 IULIE 1927 - RIP

”Când am luat moștenirea întemeietorului României moderne, am făgăduit înaintea reprezentanților Națiunii că voi fi un bun Român. Cred că M-am ținut de cuvânt. Grele au fost timpurile, mari au fost jertfele, dar strălucită este răsplata, și astăzi pot spune cu fruntea senină: față de Dumnezeu și față de poporul Meu, am conștiința curată.”

marți, iulie 18, 2017

Şi fug după tine prin albe ruine...

Niciodată nu m-am îndrăgostit Iarna... Mă opresc din gând.

"Ce simplu mi-ar fi dacă nu te-aş iubi..." (20 iulie 1943)

O singură imixtiune într-una din cele mai frumoase poezii de dragoste, dar trebuie s-o fac şi nu ştiu câţi vor sesiza: 
"Tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntâmplă,
Că ochii mei sunt când căprui, când verzi,
Că port ninsori sau port noroi pe tâmplă,
Ai să mă ierţi, altfel ai să mă pierzi..."
În amintirea poetului sufletului meu, Adrian Păunescu.

luni, iulie 17, 2017

Sadness

"Când ochii triști sunt ai unei femei frumoase parcă tot Universul e trist. Și asta pentru că, de regulă, cine trebuie să-i vadă, nu-i vede, iar cine îi vede nu e văzut…"(Trubadur prin Avalon - blog)

vineri, iulie 14, 2017

NIHIL SINE DEO

"Rememorez alături de voi două evenimente cu mare semnificaţie în inimile românilor: 90 de ani de la moartea Regelui Ferdinand şi prima urcare pe tronul României a Regelui Mihai, bunicul meu. In ziua când a închis ochii, 20 iulie a anului 1927, Regele Ferdinand lăsa în urma lui o ţară întregită, cu identitate consistentă, şi o dinastie întemeiată pe valorile morale ale Regelui Carol I. Atunci când urcă pe tronul României, în ziua de 20 iulie a anului 1927, Regele Mihai este înscăunat conducător al unei ţări cu anvergură europeană, performantă cultural, economic şi industrial. Deşi la o vârsă fragedă, înţelege şi îţi asumă dificila misiune de continuator al Dinastiei şi conducător al poporului său printr-o istorie ce avea să se dovedească, nu de puţine ori, crudă şi neiertătoare.
Regele a reprezentat o lumină călăuzitoare în anii celui de-al doilea Război Mondial dar şi în deceniile întunecate ale comunismului românesc. Astfel, Regele Mihai, bunicul meu, a devenit un reper de identitate şi de moralitate pentru poporul său, până în prezent. Chiar dacă trăia în exil, Regele a rămas un model pentru poporul lui și a căutat neîncetat modalități de a-și ajuta tara lăsată în urmă.
Regele Mihai, de la a cărui primă urcare pe tron sărbătorim astăzi 90 de ani, a dus mai departe pilda înaintaşilor, devenind un adevărat simbol al datoriei şi devotamentului faţă de ţară.
Rememorăm împreună acele momente de istorie de acum 90 de ani şi sunt convins că putem fi mândri de înaintaşii noştri, care au dovedit că devotamentul faţă de ţară, simţul datoriei împlinite, demnitatea, curajul, cinstea, reprezintă adevăratele valori pe care se construieşte destinul unui popor.
Putem fi mândri de înaintaşii noştri dar, în acelaşi timp, trebuie să înţelegem că avem şi o datorie de îndeplinit: să ducem mai departe şi să consolidăm valorile şi principiile lăsate de aceştia.
Eu, Nicolae, îmi asum această datorie pe care înţeleg să o preiau de la înaintaşii mei, făuritori ai României moderne, şi să merg alături de poporul meu în făurirea propriului destin istoric. "  
Nicolae al României 


 

miercuri, iulie 12, 2017

RIP


marți, iulie 11, 2017

My first selfie cu telefonul


Deloc artistic, cu părul rebel, fără machiaj. Doar eu. Miha. Nici mai frumoasă, nici mai urată, dar categoric mai înţeleaptă şi mai dornică de progres intelectual, lol. Varianta mai luminoasă mi-a trimis-o pe mess un vechi şi drag prieten virtual şi a fost o surpriză plăcută, eu preluand poza exact aşa cum a fost făcută, adică n-am considerat că trebuie să intervin. E. este prietenul (jurnalist cunoscut) care ţine la mine chiar dacă consideră că mai am oareşce sentimente pesediste, lol. Prin iarnă chiar postam mesajul său de încurajare... Deh! Erau vremurile cu #rezist... 
----
Ieri a murit Augustin Buzura... În ultimele două veri am simţit nevoia să recitesc două din cărţile sale: "Drumul cenuşii" şi "Feţele tăcerii"... Dumnezeu să-l odihnească în pace!

sâmbătă, iulie 01, 2017

Memories

Rujurile  schimbă...

sâmbătă, iunie 24, 2017

Ceea ce nu trăieşti la timp, nu mai trăieşti niciodată...

Au fost cândva, demult, doi tineri frumoşi care se iubeau nebuneşte. Dar destinul  a făcut  ca drumurile lor să se despartă. După un sfert de veac, soarta i-a  adus  din nou faţă în faţă. Era  întâlnirea  de care ea se temea cel mai mult,  deşi ştia că trebuie să facă pace cu trecutul... Iată:
În mod absolut năucitor pentru mine, năucitor prin ritmul cu care se desfăşoară întâmplările, mă întâlnesc cu trecutul. Cu Acel trecut, pe care-l purtam după mine ca pe o povară şi de care eram incapabilă să mă detaşez. Câţi ani au trecut? Un sfert de veac? E mult, e puţin, pentru ca un om să afle că a fost dragostea vieţii cuiva incapabil să-şi arate trăirile, iar alt om să afle de ce a fost părăsit?  E mult, e puţin, ca să înţelegi că ce ai decis atunci a fost corect? E mult, e puţin, ca să poţi discuta despre o taină care v-a apropiat şi v-a despărţit totodată? Răsuflu uşurată... După un sfert de veac răsuflu uşurată... Şi bărbaţii pâng, dar ei plâng întotdeauna prea târziu.
Mi s-a amintit cum râdeam, cum  mă îmbufnam când o vorbă nu îmi era pe plac, cum mă împăca, căci întotdeauna mă împăca... Mi s-au amintit toate, ca unui  copil... Doamne! Iar eu râdeam. Nu, nu am uitat nimic, deşi nu am lăsat să se vadă asta. Iar în mine am simţit nu un regret, ci o detaşare. "Simt că au trecut doar câteva zile de când nu te-am văzut!" Am oftat prelung. Eu îmi găsisem liniştea...
"Cum o să pot trăi de-acum fără tine?" Cum ai trăit şi până acum...
 

joi, iunie 08, 2017

8 iunie: La mulţi ani!

Treisprezece ani nu pot fi şterşi cu buretele. Rămân doar amintirile frumoase.

luni, iunie 05, 2017

5 iunie: Ziua învăţătorului

Cred că-n urma fiecăruia dintre noi rămân mai ales faptele bune pe care le-am făcut pentru cei din jurul nostru. Cred că-n urma mea va rămâne Dragoste...

vineri, iunie 02, 2017

The most beautiful girl in the world: Norma Jeane

Marilyn Monroe (1 iunie 1926 - 5 august 1962)


 

Aut bovis, aut ovis pinguia femora adolebit... (Homer)

Multă lume s-a ofensat în legătură cu "oaia lu' D'aia"...  Eu nu. Eu am râs, dar am râs amar. Îmi place când ne dăm lei-paralei, n-ar fi prima oară de-a lungul vremii şi vremurilor, doar că Ea, Istoria, are grijă să ne dea peste nas. Dar eram maieştri la tactica hărţuirii, nimic de zis. Lipsa de educaţie  s-a convertit dureros într-o "artă" de-a ne urma conducătorii orbeşte, mai puţin atunci când cauzele au fost nobile. Mă dor multe din istoria noastră. Mă doare şi oaia aia, pentru că dincolo de imaginea ei drăgălaşă, cu o floricică în gură şi pe o pajişte ca cele din Alpi, căci mai avem, slavă Domnului, ea semnifică o mentalitate greu de dezrădăcinat. Mioritică, ar spune unii; eu mă abţin aici.
Parcă Banciu zicea ceva de bour, de zimbru... uuuff... Dar de lupul dacic de ce se tem unii să zică?
Fraţii noştri nu se tem...