"Am ieşit din mine ca să păşesc mai departe..."*MiRcEa ELiAdE(1907-1986)

joi, noiembrie 10, 2016

Prietenie

Mă tot întrebam, acum câteva zile, cu cine din trecutul meu aş putea să beau o cafea şi să depăn amintiri. Gândul mi-a zburat la foste iubiri, ca oricui, de altfel. Nu m-am gândit nicio clipă că ar putea fi vorba despre un vechi prieten. Atât de prieten, încât foarte mulţi ani l-am considerat mai degrabă un frate. Nu, nu m-am aşteptat să mă sune de ziua mea, nu ne-ntâlnisem de vreo cinci ani şi nici nu am ţinut legătura. Deşi ne leagă multe amintiri, doar ne ştim de treizeci şi cinci de ani, ultimii cinci ne-au ţinut departe unul de celălalt. Dar m-a sunat. Primul. La prima oră. Şi mi-a prins tare bine! Azi am băut o cafea împreună şi-am vorbit vreo trei ceasuri. "Nu te-ai schimbat absolut deloc!" mi-a zis şi ştiu că n-a spus-o ca să mă măgulească. Şi m-a ascultat... M-a ascultat cu toată atenţia. Şi, Doamne, câte am mai avut a-i spune! Şi iar Doamne, cât de bine mi-a prins! Sfaturi? Mi-a dat. Nu a fost prima oară când a făcut-o. "Adevărul îl găseşti în tine însăţi." 
Am citit atâtea gânduri despre prietenie... Al meu e unul simplu: prietenii adevăraţi nu sunt cei cu care schimbi vorbe zilnic, ci sunt cei care apar lângă tine exact atunci când ai cea mai mare nevoie.
Lecţia acestei luni, noiembrie, pentru Vărsătoarea care sunt, este, categoric, lecţia despre prietenie. Dacă râdeam, la sfârşitul lui octombrie, de toate previziunile astrologice (şi aici mă refer doar la cele serioase, căci sunt câteva) despre marile frământări lăuntrice ale Vărsătorilor, acum, după doar unsprezece zile, nu mai râd. Probabil că lumea noastră interioară va ieşi din noiembrie destul de zdruncinată, dar cu siguranţă  mult mai reală şi mai puternică.