Eu ştiu că te-am rănit spunând
Că mi-ai luat şi grai şi pită
Şi-ai năvălit pe-al meu pământ.
În vremea putredă şi goală
Pe mine, frate, cum să-ţi spun,
Pe mine m-au minţit la şcoală
Că-mi eşti duşman, nu frate bun."
---------------------------------
Doamne, câtă durere se-ascunde-n versurile astea, dar câţi dintre voi, fraţi moldoveni, puteţi vărsa conştient o lacrimă? Este greu de luptat cu o mentalitate adânc sădită printr-o educaţie oficială cu un scop atât de precis.
Mi se pare trist că un tip care şi-a botezat copiii cu nume atât de reprezentative pentru noi (Vlad, Bogdan şi Nicolae) poate gândi atât de urât despre fraţii săi de sânge...
--------------------
Eu sunt sentimentală, n-am ascuns asta niciodată. De aceea atitudinea mea faţă de problema Moldovei este cea care este...
Un bun şi vechi prieten are o viziune realistă şi ştiu, în sinea mea, că are dreptate:
https://mihainanu.wordpress.com/2016/08/29/romania-mare-intre-vis-si-realitate/
Dar de ce, de ce, de ce nu mă pot consola? Poate inima birui mintea?
--------------------
Eu sunt sentimentală, n-am ascuns asta niciodată. De aceea atitudinea mea faţă de problema Moldovei este cea care este...
Un bun şi vechi prieten are o viziune realistă şi ştiu, în sinea mea, că are dreptate:
https://mihainanu.wordpress.com/2016/08/29/romania-mare-intre-vis-si-realitate/
Dar de ce, de ce, de ce nu mă pot consola? Poate inima birui mintea?
