"Am ieşit din mine ca să păşesc mai departe..."*MiRcEa ELiAdE(1907-1986)

sâmbătă, august 13, 2016

Nicolae, our Prince


Pentru ultimele două fotografii îi mulţumesc bunei mele prietene virtuale, Lore...
Mă gândeam, postându-le, că şansa noastră ar putea fi tocmai frumosul şi umanul Prinţ exilat... 
----------------------------------
Povestea Regelui am aflat-o în copilărie, de la bunica mea, aşa cum a trăit-o ea. Aş minţi să spun că am simţit-o altfel decât ca pe-o poveste frumoasă; eram copil, unul răsfăţat, iar preocupările mele erau adecvate vârstei. Bunica mea obişnuia, când trebăluia pe la bucătărie, să cânte un cântec mai degrabă în surdină... "Trăiască Regele, în pace şi onor..." De câte ori o întrebam de ce nu cântă mai tare, îşi punea degetul arătător pe buze şi-mi spunea: "Şşşştttt... Ăsta e secretul nostru!" Am crescut într-o societate marcată de preşedinţi, am învăţat o istorie oficială. După '90, m-am îndrăgostit de bunul Rege Ferdinand, iar mai apoi, de frumosul Prinţ Nicolae. Da, cred cu tărie că el reprezintă viitorul, dar vai!, ei au considerat că nu se ridică la înălţimea aşteptărilor! Ale cui aşteptări? Ale lor. Dacă singurul defect al lui Nicolae este acela c-a îndrăznit să se arate aşa cum e, un OM ca noi ceilalţi, şi nu un "uns - rigid- al lui Dumnezeu" atunci nu mai ştiu ce să spun...