M-am gândit iniţial să iau una din multele fotografii găsite pe net, dar imediat mi-am şters gândul: voi aştepta până mâine. Voi aştepta propriile mele fotografii...
Cel mai adânc vis al meu a fost acela de-a păşi pe pământul sfânt din inima Daciei. Din păcate, nimeni, până acum câteva zile, nu a vrut să-mi ofere această bucurie. Cum puteam cere atât de puţin? Era de neconceput! Dar nicio bijuterie, niciun parfum, nimic, nimic, nu mi-au putut mulţumi sufletul atât de profund ca vizitarea unor locuri ale căror poveşti şi legende mi-au fascinat copilăria.
Dar numai Dumnezeu ştie de ce împlineşte anumite vise şi tot numai el ştie când să o facă, şi prin cine. Oricum, mă simt ca la 18 ani şi mi se pare teribil, teribil...
Dar numai Dumnezeu ştie de ce împlineşte anumite vise şi tot numai el ştie când să o facă, şi prin cine. Oricum, mă simt ca la 18 ani şi mi se pare teribil, teribil...
"Vei veni prin ploi divine,
Într-un timp cu zile clare,
Să refacem din ruine
Prăbuşitele altare..." (Pavel Coruţ, "Să vii ca o părere...")
Într-un timp cu zile clare,
Să refacem din ruine
Prăbuşitele altare..." (Pavel Coruţ, "Să vii ca o părere...")
