Sunt oameni cu totul excepţionali, dar care lasă în urmă amintiri polarizate... Amintirile mele nu pot fi altfel. Am ales, în ianuarie 2000, să fac politică înregimentată avându-l ca model pe sărbătoritul de azi. Nu regret. Norocul a făcut să-i ajung în faţă, preţ de câteva momente şi să depăşesc blocajul cumplit, intelectual vorbind, care m-a copleşit instantaneu. Tot norocul a făcut ca telefonul meu să sune într-o zi, în mod nesperat, dar vocea caldă de la capătul firului m-a făcut să nu mai fiu la fel de vitează ca prima oară.
Dacă iarna lui 2000 a marcat începuturile mele într-ale politicii, vara lui 2012 a adus sfârşitul, căci nimic nu mai putea fi la fel pentru mine.
La mulţi ani şi multă, multă sănătate!
