"Am ieşit din mine ca să păşesc mai departe..."*MiRcEa ELiAdE(1907-1986)

luni, mai 23, 2016

Pornind de la Arghezi...

"De-abia plecaseşi .
Te-am rugat să pleci .
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi !

Ţi-aş fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare ?

Voam să pleci , voiam să şi rămâi.
Ai ascultat de gândul cel dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat ? De ce-ai mai fi rămas ?"
------------------------
În viaţa unei femei cu siguranţă vor exista mai mulţi bărbaţi.Am tot auzit de sintagme de genul "femeia unui singur bărbat" sau "bărbatul unei singure femei". Utopii, din punctul meu de vedere, căci mintea, MINTEA, poate înşela adeseori mai profund decât trupul. Cu cât femeia este mai frumoasă, cu-atât în jurul ei vor roi mai mulţi bărbaţi, deşi o femeie frumoasă va fi rareori şi o colecţionară, în comparaţie cu una mai puţin hărăzită, dar mult mai dezinhibată... Dar o femeie, oricum ar fi ea, odată cucerită, trebuie şi păstrată, fapt cu care, nu-i aşa, dragii noştri bărbaţi nu-şi prea bat capul sau, dac-o fac, cel mai adesea e într-un mod ciudat, cocoşesc...
De cele mai multe ori, a păstra este mai greu decât a cuceri, dar hai să-i spun asta celui mai bun prieten al meu şi-mi va zâmbi cu un aer plin de "vinovăţie". Cum? Când el, în intimitatea, parfumată sau nu, e cel mai cel? Continuarea n-o mai spun, din pudoare, dar e lesne de intuit. Un bărbat gândeşte, la urma-urmei, cu ce crede el că are mai de preţ, lol, dar vai! şi cel mai efemer. Rareori un bărbat va accepta că o femeie se păstrează cu-adevărat prin gesturile simple, care ţin de suflet, de respectul de sine, de Neuitare... Nu degeaba se spune că te preţuieşte cel care-şi face timp liber pentru tine, nu cel care te caută numai când are timp liber.Cele mai multe relaţii mor din cauza asta, a indiferenţei.
Dar fireşte: sunt femei şi femei. Unele se cuceresc uşor şi se păstrează până la saturaţie, ca să citez dintr-un alt prieten de-al meu, un fel de clasic în viaţă. Sunt femeile care se mulţumesc cu puţin. Oferă de regulă tot atât, căci excesul de zel într-ale bucătăriei nu mi se pare esenţa vieţii în doi.
Alte femei sunt adevărate redute, dar şi aici trebuie făcută diferenţa între valoare şi spoială, căci se mai întâmplă... Dar hai să mă refer la valoarea pentru care un bărbat merită să lupte. Astfel de femei nu visează case, maşini, aur... visează ceva extrem de simplu: respect, consideraţie, apreciere pentru ceea ce reprezintă. În fond, ce poate fi mai frumos decât să te ştii iubită şi-n dimineţile-n care chipul nu-ţi e tocmai drăgălaş, şi-atunci când demachiantul ţi-a şters toate urmele de fard sau când câteva kilograme ţi-au mai împlinit silueta? Şi ce-i mai frumos decât să ştii că cel de lângă tine te consideră cu-adevărat egala sa, şi aici nu mă refer la mânuirea ciocanului, lol...
Ştiu. E aproape ridicol să vorbeşti despre sentimente într-o lume în care imaginea vinde. Dar până şi cea mai frumoasă imagine se transformă, supusă fiind Timpului, cum până şi cea mai grozavă virilitate se blegeşte...