Azi am trecut pe la Lidl. Aveam nevoie de mango (ador mango!) şi de legume. Când dau să intru, văd cum un domn îmi face semne disperate cu mâinile. Mă opresc: îl cunoşteam pe domnul cu mustaţă de vreo şaisprezece ani, de la votări. El, ţărănist înfocat, eu - pesedistă normală. Dacă atunci când nimerea în secţia de votare cu un alt coleg de-al meu, cearta era inevitabilă, când era cu mine, era vorba de respect reciproc. La urma-urmei, ce am fi avut de împărţit?! Ei bine, cu domnul cu mustaţă m-am mai întâlnit de-a lungul anilor, doar locuim în acelaşi cartier. În ultimii cinci ani, întâlnirile n-au avut ca împrejurare campaniile electorale. "Ce mai faceţi? Cum staţi cu sănătatea? Numai bine!"- de fiecare dată. Azi m-a surprins: "M-am întâlnit cu Domnul Profesor. L-am întrebat de dumneavoastră." Am pălit. Pentru mine, Domnul Profesor este o persoană din trecutul meu. "Cu care domn profesor?" "Cu Domnul Profesor de matematică." M-a băgat în ceaţă. "Cu domnul profesor T.S.?" l-am întrebat, căci la dragul prieten de familie m-am gândit, doar cu el mă văd cel mai des. "Nu, cu Domnul Profesor L.C." "Aaaa..." zic. Uitasem că şi domnul profesor L.C. mă cunoaşte, doar suntem bihoreni amândoi şi mi-a fost şi profesor în gimnaziu. În fine: domnul ţărănist cu mustaţă m-a invitat undeva: "Azi e 10 mai şi vă invit la Catedrală, la ora 18, la un Tedeum." "E Ziua Regelui!" i-am zis. "Azi e Ziua României, e Ziua Proclamării Independenţei de Stat. Să ştiţi că vine şi Domnul Gh. C.!" mi-a spus cu mândrie. Da, Gh. C. a rămas simbolul P.N.Ţ. în Timişoara. Dar cum stăm cu Monarhia?
"Nimic nu e imposibil pentru cel care încearcă."
