Se spune că un tip aparte, trăitor într-un loc şi-ntr-un timp care mă fascinează continuu şi unic, îşi părăseşte, alături de alţi concitadini, cetatea asediată de perşi... Spre deosebire de semenii săi, nu cară-n spate nimic din ceea ce agonisise o viaţă, stârnindu-le, astfel, uimirea. "OMNIA MEA MECUM PORTO.", fu răspunsul său... "Tot ce am duc cu mine..." Toată forţa unui spirit liber, inteligent, creativ...
M-am întrebat, nu o dată, cum aş reacţiona, aflată fiind în faţa unei astfel de provocări. Aş fi în stare să plec pur şi simplu, ducând cu mine doar credinţa-n Dumnezeu şi-n tot ceea ce am învăţat de-a lungul anilor? Sau aş căuta grăbită aur, bani, haine, îndesându-le în boccele şi bocceluţe? Greu de zis... Nu degeaba se spune că situaţiile limită dezvăluie adevărata fire a unui om... Fireşte, aş putea să mă-mpăunez acum cu virtuţi şi să-mi afirm curajul de-a urma exemplul lui Bias, filozoful citat de mine, dar homo sum... Măcar fac, periodic, acest exerciţiu de gândire.
