"Am ieşit din mine ca să păşesc mai departe..."*MiRcEa ELiAdE(1907-1986)

vineri, ianuarie 13, 2012

România fără de români...

Aș fi dorit să-ncep șirul postărilor acestui an cu un sentiment de bucurie, dar nu asta e starea mea de-acum... Simt în mine dezamăgire, tristețe. Ultimele zile s-au dovedit, din punct de vedere mediatic, infernale. Isteria din studiourile televiziunilor a răzbit, într-o oarecare măsură, dincolo de ecranele televizoarelor. Da, câteva mii de oameni au ieșit în stradă pentru a-și manifesta sprijinul față de părintele SMURD-ului... C-au ieșit spontan sau stimulat intens, asta nu mai contează. Dat fiind că este o poziționare împotriva celui pe care nu l-am votat niciodată și care este perceput și prin voia sa drept partea rea a acestui conflict, ar trebui să mă bucur și ceva-ceva din mine chiar se bucură. Gândul, însă, că este o cauză bună, dar falsă în ceea ce privește renașterea acestui neam, mă umple de sentimentele enumerate mai sus: dezamăgire, tristețe... Nimic din ce constituie cu-adevărat liantul acestei nații: cultură, limbă, istorie nu a reușit s-anime nici măcar o părticică din cei care-au ieșit aseară în stradă, în Tg.Mureș, în Cluj, din cei care-au să mai iasă, probabil, și cu siguranță din cei care-și vor risipi bănuții dând sms-uri pe la sondajele lansate de televiziuni sau like-uri pe facebook... Nimic din ce-a animat lupta atâtor generații de dinainte nu mai constituie azi decât o ”reminscență comunistă”. Nu știu dacă disprețul față de tradiție, fată de valoare, este strict rezultatul educației ultimelor două decenii, când s-a acceptat prea ușor că ”Eminescu este cadavrul nostru din debara.”, când simplul fapt că erai anti a tot ce însemnase comunismul te înălța direct la rangul de mare literat al patriei, chiar dacă te dovedeai agramat, înainte de orice... Nu știu decât că a vorbi azi despre cultură este la fel de rușinos ca a vorbi despre sex în vremurile pe care toți le considerăm a fi de ”tristă amintire”... Suntem uciși sufletește în fiecare zi, dar nimeni din televiziuni nu protestează. Dimpotrivă, se râde cu gura larg deschisă de incultura românilor, ca imediat să fie aduși în studiouri o seamă de semidocți, pe post de ”luminatori”. Pierim câte puțin, în fiecare zi, dar nu ne pasă decât, eventual, cât să bârfim pe tema asta la o cafea sau la un șpriț...