"Am ieşit din mine ca să păşesc mai departe..."*MiRcEa ELiAdE(1907-1986)

miercuri, noiembrie 30, 2011

De ce iubesc Romania? Simplu: pentru ca nu stiu sa fiu altceva decat romanca :)


"Mărturisesc că românul care nu aude căderea lacrimii altui român nu mă interesează, fie el şi cel mai bogat om din lume."Grigore Vieru (1935 - 2009)
Periodic facem apel la unitatea gliei strămosesti,care musteste de sangele varsat de-a lungul veacurilor. Adevarat, dar incomplet... Cata vreme noi, urmasii celor biruitori, de cele mai multe ori, dar si biruiti-cateodata- pe camp de batalie, nu vom fi uniti si-n "grai,si-n cuget,si-n simtiri", glia nu va avea decat semnificatia unui glod.
LA MULTI ANI, ROMANIA !

marți, noiembrie 29, 2011

ooffff...


Nu m-am silit să-mi ascund uluiala, revolta, dezamăgirea... toate simțite intens și-ntr-un interval scurt. Nu mi-a plăcut deloc atitudinea față de Mircea Geoană a unor oameni care înseamnă sau însemnau, căci nu mai știu acum ce simt, ceva pentru pesedista care sunt. Rău- în viziunea unora... Bun- în viziunea a din ce în ce mai mulți, față de câți i-au rămas alături cu sufletul, după 6 decembrie 2009.
Spuneam că nu mi-a plăcut ce s-a-ntâmplat: motivația absolut puerilă cum c-o fi și c-o păți, execuția în lipsă, apoi afirmația iarăși pentru proști cum că mai bine Blaga, că oricum Geoană nu mai era pesedist, n-au convins decât pe cei care n-au nicio jenă în a-și urmări scopurile personale, indiferent de numele șefului.
Absolut dezgustătoare a fost atitudinea critică a unor liberali de frunte... ”Uite pe cine-am susținut noi! Un trădător!” Presupun că încercau un fel de răzbunare pentru necalificarea florii de crin în finala de-acum doi ani, în ciuda unei intense campanii de promovare în media și pe internet. Nu mai reiau problema. Rămâne datul lor cu presupusul asupra unei chestiuni care privea strict partidul meu. Apoi m-a surprins zelul armatei de postaci roșii care-au invadat FBK... Aceleași acuze, aceleași vorbe grele... Postaci... Dacă în ei se pune baza pentru ceea ce înseamnă promovarea online a partidului, atunci nu-mi rămâne decât să oftez...
În fine, ieri s-a ales văruțu din Bihor în locul celui dat afară... Surpriză? Doar numele, căci nu-mi făceam iluzii cum că Titus se va așeza pe un loc unde sunt convinsă c-ar fi făcut treabă bună, de altfel.

luni, august 22, 2011

Îmi vreau Țara înapoi!

Acum câteva zile reciteam o scrisoare - protest... O scrisoare care, la publicarea ei, în 1998, mi-a stârnit sentimente de revoltă din motive de împăunare patriotică. Nici n-ar fi fost greu, de altfel, căci multe orgolii a zgândărit și multe au fost vocile care s-au ridicat împotriva lui... După ani și ani, însă, cele scrise de ardeleanul Sabin Gherman s-au dovedit a fi depășite cu mult de realitățile pe care-am ajuns să le trăim. Am să postez conținutul acelei scrisori, dar am să postez și cele scrise de un prieten din Regat, cum zic eu... Un prieten în a cărui judecată lipsită de patimă mă încred. Un prieten încercat, de-a lungul vremurilor... Un prieten cu care lumea încă va mai avea ceva de împărțit dintr-un singur motiv, greu de digerat de oamenii comuni: inteligența lui. Claudiu Lucaci.

"M-am saturat de (unii) romani

Publicat la 19 August 2011 ora 22:40 in categoria Story 13 Comentarii
S-a implinit un an de la indemnul meu considerat radical la acea vreme. Spuneam in acest articol ca imi doresc sa emigrez. Nu mi-am schimbat parerea, dar admit ca timpul pentru o alta viata in afara acestei tari este tot mai limitat.
Atunci cand am scris acele randuri o faceam cu strangere de inima. Mi-am adus aminte ca a mai fost cineva care s-a saturat de Romania. La acea vreme, in 1998, nu eram integrati in Uniunea Europeana, ungurii traiau mai bine decat romanii si ardelenii nu ajunsesera sa conduca de la Bucuresti. Atunci se spunea ca ungurii l-au influentat pe Sabin Gherman sa destabilizeze prin puterea cuvantului fortele unioniste. Inca nu inflorise UDMR-ul (liant politic pentru partidele romanesti in cautare de majoritate) si nici averile liderilor maghiari nu se umflasera vizibil…
O prietena mi-a adus aminte de acele vremuri si m-a provocat sa revad valabilitatea manifestului. Revolta interioara a lui Sabin Gherman isi pastreaza actualitatea, iar in multe privinte este invinsa de o realitate mult mai cruda.
Sa le luam pe rand:
Calatoresc cu masina prin sud si est si vad diferenta: acolo sint drumuri mai bune, se fac mereu investitii.
Intre timp, drumurile s-au stricat si sudul traieste din gloria infrastructurii comuniste. Cei din Ardeal, desi au cucerit puterea in Regat au inselat increderea ardelenilor.
Stau la coada la finante, la CEC, la orice apartine Statului si peste tot se da spaga. Ciubuc. Pesches.
Nu s-a schimbat nimic. Ba, din contra. Acum platesti spaga pentru orice, inclusiv in Ardeal. Semn ca miticii de la Bucuresti i-au “convertit” pe colegii lor de peste munti.
Daca regret ceva, acum la treizeci de ani, e ca m-am nascut aici. Care popor? Noi, cei care n-am facut nici macar o data dovada virilitatii, noi, care in timpul invaziilor ne ridicam poalele in cap si fugeam in paduri, noi, care lesinam
prin salile unde se hotara istoria, noi, care astazi ne scremem pentru o bucata de piine si nu mai stim ce smechereli sa mai inventam.
Este un subiect care ma provoaca de fiecare data, insa mereu ma opresc sa spun ce cred. Adevarul este ca romanii s-au remarcat mai ales prin siretenia lor de a pactiza cu strainii cuceritori. In rarele ocazii cand ne-am luptat am facut-o pentru o cauza minora sau conjuncturala. Nici natia si nici teritoriul national nu erau catalizatorul eroismului nostru. Desi am trecut prin doua razboaie mondiale, ignoram ca, de fiecare data, ne-am predat fara lupta si apoi ne-am intors impotriva asupritorului. Cand cautam eroi in istorie apelam la faptele de arme ale unor razvratiti. Intregitorii de tara au fost vanduti, omorati sau siliti sa fuga de poporul nerecunoscator.
Va trebui sa ne trezim. Sa recunoastem ca ceea ce se intimpla acum e o comedie. Dar una in care copiii va cer o ciocolata si voi dati din umeri. In care mereu infrigurati cautati o pila pentru orice. In care susotiti pe la colturi despre vilele celor din politie sau din parlament. O lume sortita imprumutului de la un salariu la altul.
In continuare dormim. Si probabil ca doar in somn ne imaginam ca suntem buni si o ducem bine. Daca dupa 13 ani suntem tot saraci, in timp ce unii mai fac averi din coruptie, inseamna ca avem comportament de masochisti. Nu-i auziti pe cei din jurul vostru cum se vaita fatalist, precum pacatosul in fata necuratului? Suntem blestemati si n-avem ce face!, e scuza preferata. Cat de comod este sa dai vina pe hazard! Probabil ca suntem singurul popor care confundam coincidenta cu prostia. Ghinionul in istoria romanilor este cauza oricarui esec si justificarea oricarei lasitati.
Va trebui sa vedem ca nu ungurii sau nemtii sau burundezii sint inamicii nostri, ci noi insine, traitorii de pe azi pe maine, obligati sa furam si sa injuram pe la colturi.
Noi suntem cel mai periculos dusman pentru Romania. Dar nu toti cei care traim aici. Doar aceia care au renuntat sa mai spere, care traiesc in pace cu micile lor tradari sau prefera sa intoarca spatele cand le ceri un pic de curaj. Tragismul acestui popor este legat de alegerea sa, mereu gresita. Cartile de istorie au cateva file despre binefacatoriii neamului si capitole intregi cu dictatori, nemernici si domni straini pe care i-am lasat sa ne conduca.
M-am saturat de Romania, vreau Transilvania mea.
Aici sunt in dezacord total. Eu m-am saturat de acei romani care isi bat joc de Romania si mi-as dori ca Bucurestiul sa fie capitala Transilvaniei."
.................................................................................................................................
Sabin Gherman
M-am saturat de Romania


M-am saturat de Mitica, de smechereala si tigania pe care le lasa in urma acest nume de tara, Romania. Vorbesc cu diversi politicieni, aflati la putere, si toti imi spun: "nu mai avem nici o sansa". Citesc prin ziare ca Bucurestiului guvernul a avut grija sa-i aloce de la bugetul '98 o suma mai mare decit a intregului Ardeal. Calatoresc cu masina prin sud si
est si vad diferenta: acolo sint drumuri mai bune, se fac mereu investitii. Stau la coada la finante, la CEC, la orice apartine Statului si peste tot se da spaga. Ciubuc. Pesches. Turcisme fara de care nu se poate. Si atunci? Eu nu vreau sa emigrez numai pentru
ca de 10 ani nu se face nimic. Doar ca m-am saturat de Romania. De sinonimele ei. De eroismele ei, scoase din orice context istoric. Altii se lauda cu Michelangelo sau Da Vinci si mie mi se arata scrisoarea lui Neacsu din Cimpulung. Fantastica realizare delatiunea!...
Daca regret ceva, acum la treizeci de ani, e ca m-am nascut aici, ca fac parte din cei ce au invatat pe la scoli ca poporul asta, boborul, domnilor, a fost intr-o erectie continua in fata istoriei. Care popor? Noi, cei care n-am facut nici macar o data dovada virilitatii, noi, care in timpul invaziilor ne ridicam poalele in cap si fugeam in paduri, noi, care lesinam
prin salile unde se hotara istoria, noi, care astazi ne scremem pentru o bucata de piine si nu mai stim ce smechereli sa mai inventam. Astia sintem, peticiti in cur, rupti in coate; intram in istorie ca-ntr-o infecta crisma de cartier. Intre doua ghioraituri si-o
injuratura, poporul (boborul, domnilor), vorbeste batos despre Posada, despre Mihai Viteazu, despre "traiasca si-nfloreasca Moldova, Ardealul si Tara Romaneasca". Si - iarasi - un ghiorait victorios. M-am saturat sa-mi fie rusine. De aceea, prietenilor mei din vest le spun ca sint din Transilvania. Alta tara. Altra paese. Other country. L'autre pays. M-am saturat sa-mi spuna toti neardelenii ca aici, in Ardeal, am probleme cu ungurii. Ca daca n-ar fi ei... Ca foamea este mama intelepciunii... Ca federalizarea este cel mai mare pericol care ma paste, ma pindeste de dupa coltul blocului odata cu borfasul pentru care platesc impozit. Ca musai trebuie sa string cureaua, ca magarul lui Nastratin. In numele "unitatii", "propasirii" neamului rrromanesc. Si eu, care astept de 10 ani o unire adevarata, una a parlamentarilor ardeleni pentru Ardeal, o ofensiva civica pentru salvarea putinului ramas.
Niste oameni au facut Unirea de la 1918. Altii sperau intr-o confederatie de tip helvetic, impreuna cu Ungaria, Cehia si Austria. Altii, ca Slavici, au spus ca unirea Transilvaniei cu Romania e o porcarie si au facut puscarie. Acum se vede ce-a iesit. Seriozitatea, eleganta, disciplina - atribute ale Ardealului - au fost invadate de miticisme, de balcanisme ordinare, de civilizatia semintelor de bostan. Era o sansa pentru Romania sa se uneasca cu Transilvania, sa invete cite ceva din organizarea ei, din sistemele ei de valori. N-a fost asa; Romania a inghitit Transilvania - de aceea din trei in trei metri aluneci astazi pe flegmele de pe marile bulevarde. N-o spun eu, ci un egal al lui Dumnezeu, Cioran. Vor sari o gramada sa contrazica cele spuse mai sus. Dar: citi dintre voi n-au mers la Bucuresti cu plasa plina, cu celebra plasa de rafie in care se inghesuiau sticlele de palinca? Si n-o duceati la prieteni, ci la directori, la ministere, la inalte porti ferecate. Si daca, naivi fiind, n-ati dus acele plase, de cite ori vi s-a sugerat ca la Bucuresti se intra cu capul, miinile fiind ocupate cu "bagaje". Bucurestiul, acest loc in care genialul tebecist se pupa cu analfabetul miliardar, a invatat toata tara ca se da. "Se da carne". "Se da oua". Se da. Mentalitate de molusca. Aici nu ai drepturi, ci complezente. Aici se maninca seminte de bostan, se vorbeste cu "este multi" si lumea in general se naste, se inmulteste si moare. N-au invatat nimic de la unguri, n-au invatat
nimic de la austrieci, n-au invatat nimic de la nemti.
Au trecut prea repede de la furculision la Treceti batalioane romane Carpatii. Poate de aceea cei mai vajnici "aparatori" ai Transilvaniei s-au nascut dincolo de Carpati. Poate de aceea Europa se termina pe undeva pe linga Brasov. Acolo se termina si Transilvania. Pentru ca in afara de limba si sosele proaste nu avem nimic in comun. Va trebui sa ne
trezim. Sa recunoastem ca ceea ce se intimpla acum e o comedie. Dar una in care copiii va cer o ciocolata si voi dati din umeri. In care mereu infrigurati cautati o pila pentru orice. In care susotiti pe la colturi despre vilele celor din politie sau din parlament. O
lume sortita imprumutului de la un salariu la altul.
Va trebui sa vedem ca se poate si altfel. Ca sintem altfel. Ca relele cele mari vin de la Bucuresti, de la luxoasele palate in care politicienii se bat fara nici o jena pe ciolan. Va trebui sa vedem ca nu ungurii sau nemtii sau burundezii sint inamicii nostri, ci noi
insine, traitorii de pe azi pe minine, obligati sa furam si sa injuram pe la colturi. Nu mai avem ce sa ne spunem; am facut-o 75 de ani si sintem de 75 de ori mai saraci.
In rest, zile bune - m-am saturat de Romania, vreau Transilvania mea.