"Am ieşit din mine ca să păşesc mai departe..."*MiRcEa ELiAdE(1907-1986)

marți, iunie 30, 2009

luni, iunie 29, 2009

WhY NOT, în cuvinte simple...


Cum aş putea să spun că nu îmi place, când de atâtea ori am scris despre el pe celălalt blog? Dintotdeauna a fost unul dintre cei "aparte" în partidul meu...hâtru, extrem de inteligent, nonconformist...În fond, exact tipul de personalitate preferat de mine, căci aşa sunt şi eu...Nu neg că nu mă mai gândesc la ce traiect ar fi avut partidul meu, cu el în frunte...Va rămâne mereu un semn de întrebare, însă.
Nu ştiu dacă ar fi avut acelaşi succes în competiţia pentru Bucureşti, dacă nu alegea să plece din partid, pe fondul unui conflict major cu un personaj extrem de controversat...Dar a învins! L-a învins, total previzibil, pe bihorean şi m-am bucurat enorm, pentru că am considerat că, în sfârşit, i se făcuse dreptate! Anul 2000 nu a reprezentat un eşec pentru el, ci o trădare.
Şi a trecut un an...Un an pentru bucureşteni...Bine? Rău? Numai ei sunt în măsură să o spună.
În ultima vreme, însă, se lansează tot felul de speculaţii..."candidează O."/ "nu candidează"...Aiurea! Într-adevăr, cei mai mulţi români sunt sătui până peste cap de giumbuşlucurile actualului. Credeţi că vor dori înlocuirea lui cu cineva asemănător, chiar dacă e un tip rasat? Credeţi că povestea din 2004 se mai poate repeta şi că românii vor fi dornici s-o mai creadă? După părerea mea, nu! Sunt convinsă că nici Domnul Doctor nu crede că norocul mai poate fi forţat o dată. Şi-atunci cui folosesc toate-acestea? This is the question...
Îi voi purta acelaşi MARE RESPECT şi-l voi privi cu aceeaşi simpatie. Îi doresc să-şi ducă promisiunile până la capăt, chiar dacă nu are o viaţă uşoară, dar era conştient de asta.
Prin urmare, MIRCEA GEOANĂ va intra cu certitudine în turul doi şi nu numai atât: VA ÎNVINGE!!!
P.S. Nu ştiu cine şi ce votează în sondajul meu...Pot constata, însă, că reprezentanţii partidului meu sunt cei mai buni, ca-ntotdeauna!

joi, iunie 25, 2009

...


"Sunt singură azi, inima mea..."***Rest in peace, KASIMIR! I'll always love you!

Nu ştiu câţi dintre voi aţi privit un animăluţ murind...Nu ştiu câţi dintre voi s-ar fi rugat la Dumnezeu ca să-i curme suferinţa, aşa cum am făcut-o eu...KASI a scăpat de durerea lui şi-a murit cu un oftat prelung, dacă pot numi oftat acel şuier pe care multă vreme am să-l mai aud de-aci înainte. N-am să pot uita ultimele ore petrecute alături de micuţul meu prieten...Inutilă, inutilă, inutilă...Moartea te dezarmează total...

Frumoşii HELMUTH şi KASIMIR nu-mi mai pot zâmbi decât din fotografii...Priviţi-i! E primul lor Crăciun împreună! HELMUTH era o fire mai răbdătoare; a pozat liniştit, ştiind că feliile de kiwi şi de pomello îl aşteptau oricum! KASIMIR, mai pofticios, cu greu a stat locului, taman cât să-l prind în poză!

E prima lui zi în casa noastră...13 noiembrie...Peste câteva ore, bunicul meu se stingea, brusc, în Oradea...
KASIMIR a fost singurul purceluş căruia HELMUTH i-a dat voie să mănânce din farfurioara lui...Ulterior, fiecare a servit masa din farfuria(dublă) proprie, în căsuţele lor...

13 noiembrie, 2006...Sunt încă în micul magazin din Terra...Doamna Rodica tocmai mi-l scosese pe KASI din căsuţa pe care-o împărţea cu alţi purceluşi...Doamna Rodica zâmbea...Ştia că-l aşteaptă o viaţă bună pe frumosul din palmele ei! Mâine am să-i dau vestea tristă...E un om deosebit şi foarte iubitor de animăluţe! Ce trist că lumea nu prea mai cumpără animale...Te costă, nu zic că nu, întreţinerea lor; desigur, dacă vrei să le oferi un trai fericit. Purceluşii mei au avut mai mult decât şi-au dorit şi nu-mi pare rău!
Păcat că doar în faţa Morţii am fost neputincioasă...

miercuri, iunie 24, 2009

KaSiMiR...KaSiMiR...KaSiMiR!!!

Poetul meu preferat scria, tare demult, că "în faţa dragostei şi-a morţii, noi toţi redevenim copii"...Avea mare dreptate, căci eu, privindu-l pe Kasimir cum stă să moară, mă simt neputincioasă şi inutilă, şi plâng ca un copil...Dumnezeu ştie ce-l mai ţine în viaţă! Poate c-aşteaptă-ntoarcerea celui care, atunci când mai trăia şi Helmuth (asupra căruia-mi revărsam aproape toată dragostea), îi oferea dragostea lui...Soţul meu...Încă se mai află în Germania, urmând a se întoarce abia sâmbătă. Îi spuneam în cursul zilei, la telefon, că din cel care-a fost o mândreţe de porcuşor, de-aproape două kilograme, n-a mai rămas decât o umbră, dar o umbră care se-ncăpăţânează, parcă, să-l aştepte...
M-a consolat...Ştie prea bine câtă grijă am avut de micuţii mei prieteni. Încă n-a uitat cât de mult am suferit acum şase luni, când Helmuth a murit. Ştie că n-am să-mi pot opri şuvoiul lacrimilor nici acum. Ştie că nimeni, aici, nu mi-ar fi putut ajuta purceluşul.
La ceasul în care scriu, destăinuindu-mă, Kasimir zace, cu inimioara încă bătând, lângă mine, pe perna care mai păstrează mirosul celui care l-a iubit enorm. Interesant e că s-a liniştit în momentul în care l-am aşezat pe pernă. Eu nu mai pot face altceva decât să-i mângâi blăniţa, care nu mai are strălucirea de altădată, să-l privesc lăcrimând şi să mă rog ca Dumnezeu să-i curme suferinţa...
Nu ştiu de ce s-a întâmplat aşa. După vizita la medic, a mâncat destul de bine şi părea că îşi va redobândi voioşia cu care ne obişnuise. Din păcate, starea lui s-a agravat accelerat, mai apoi.
Celor care n-au avut vreodată grijă de-un animăluţ se prea poate ca tot ceea ce descriu eu acum, să li se pară un infantilism teribil...Poate că şi eu gândeam aşa, auzind poveştile altor iubitori de animale. Ce poate? Aşa gândeam...Asta până-n ziua-n care nu mi-am dorit drept cadou nici brăţări, nici inele, nici haine sau parfumuri scumpe, ci doar doi ochişori rotunzi şi negri ai unui sufleţel speriat. Şi din acea clipă, copilul din mine s-a făcut brusc mare, şi zău că n-am să regret niciodată asta!
Acum, însă, dezmierd cu privirea ghemotocul de blăniţă cuibărit pe pernă...Va urma o altă noapte albă, căci tare mi-e că pentru mine şi pentru Kasi, nu va mai exista un mâine...Sau, poate?

marți, iunie 23, 2009

Sufleţel mic...Fă-te bine!!!


Nu pot decât să plâng...La fel de sfâşietor ca exact acum şase luni, când l-am găsit pe Helmuth mort în căsuţa lui...Kasimir se-ncăpăţânează iar să nu mănânce nimic, deşi nu mai are probleme cu dinţii...Nu mă pot plânge. Doi profesori universitari, medici veterinari, s-au ocupat de el, în urmă cu opt zile. M-au asigurat că nu are alte probleme, dar tot ei au recunoscut că în şcoala românească încă se studiază prea puţin despre fiinţele acestea atât de drăgălaşe- purceluşii de Guinea, şi doar pentru că au apărut nu de multă vreme la noi. M-au consolat spunându-mi că media lor de viaţă e de trei ani...Da...Kasi se apropie de vârsta asta şi totuşi îmi pare atât de nedrept! Doamne! Când au trecut aceşti ani? Parcă mai ieri îl aduceam, era mic de tot şi pofticios nevoie mare! Ar fi fost în stare să mănânce orice, oricât, oricând...Ajunsese obez, chiar, dar nu am avut inimă să-l pun la dietă.

Şi-acum mă uit la el...A slăbit...Doarme mult, aproape tot timpul...Eu dorm puţin, cu teama că s-ar putea să nu-l mai găsesc viu dimineaţa...Mi s-a spus că nu poate fi ajutat, că o operaţie, dacă s-ar încumeta cineva s-o facă, i-ar putea fi fatală, din cauza vârstei...Mi s-a spus că trebuie să mă consolez...

Cred c-a fost trecut de ora unu când am ieşit să-i culeg câteva firicele de iarbă...A mâncat puţin, parcă cu poftă, sau poate că doar mi s-a părut, dornică să-l văd vioi ca până nu demult...

E un sufleţel mic, care mi-a adus multă bucurie, la fel ca şi Helmuth...E un sufleţel mic care mi-a schimbat viaţa...

luni, iunie 22, 2009

22.iunie - HaPpY BiRThDaY, My PrEsiDeNt!


Mi-aduc atât de bine-aminte ziua-n care, la TV, urmăream declaraţiile unui superb Ministru de Externe, deşi au trecut atâţia ani de-atunci! De ce spun superb? Nu mă refer doar la statura-i impozantă şi la farmecu-i evident...Mă refer şi la eleganţa exprimării sale, care denota o mare cultură şi-o educaţie solidă- două dintre atributele unui mare caracter, de la care n-am făcut niciodată rabat!

Am stat zece ani departe de viaţa politică, exercitându-mi, totuşi, dreptul de cetăţean. Culmea e că de la bun început am votat stânga, nedorind să mă alătur unor foşti colegi de facultate sau unui fost profesor care, după ani în care excesul lor de zel în munca de "lămurire comunistă" mă scosese din minţi, trecuseră cu arme şi muniţii de partea cealaltă, fără pic de ruşine, cu un şi mai mare zel, crezând că nimeni, niciodată, nu-şi va mai aminti de perioada lor "roşie".

Am ales, aşadar, social-democraţia, în ianuarie 2000, dintr-un mare respect faţă de doi oameni deosebiţi, dintre care unul este... Nu ştiu dacă a mai existat un alt om politic, cu excepţia Domnului Preşedinte Ion ILIESCU, atât de lovit, şi din toate părţile...Numărul duşmanilor este o măsură directă a propriei tale valori, aproape întotdeauna, iar prietenii care te lovesc mai dur decât duşmanii...Da! Asta e o lecţie de viaţă, pe care cu toţii o primim!

În ceea ce mă priveşte, am crezut în puterea lui de-a reveni, ceea ce s-a şi întâmplat! Continui să cred că nu şi-a spus ultimul cuvânt în prima ligă a politicii româneşti, că va reuşi să depăşească toate obstacolele şi că va fi din nou ce-a fost,"şi mai mult de-atât!"***LA MULŢI ANI, my President!***

vineri, iunie 19, 2009

A fi VăRsĂtOr...A fi pentru cei mulţi...

Scriam, pe blogul "pierdut", demult, la ceas în care, deşi auzisem că sănătatea-i e şubredă, nu bănuiam că un accident stupid îl va transforma-n făptură de lumină, nemeritat de devreme; scriam, deci, că m-am apropiat de DÂNSUL şi-am învăţat să-l înţeleg, într-un moment de cumpănă al vieţii mele, când poezia "De ce-ai fi tristă?" mi-a şters spaima de-a mai adăuga un an, apoi încă unul, căci grăit-am că mă tem de Dumnezeu şi de prostia oamenilor, dar în egală măsură temu-mă şi de bătrâneţe...
L-am citit, mai apoi, cu nesaţ şi cu drag, plăcându-mi viersu-i simplu şi duios ce-mi dezvăluia fiecare zbatere a sufletului său...C-au fost poezii despre MAMĂ sau c-au fost poeme închinate IUBIRII, ŢĂRII, ROMÂNISMULUI sau micuţilor, toate-au reuşit să-mi smulgă un oftat, o lacrimă sau un zâmbet...
A fost un VĂRSĂTOR: iubitor de toţi şi de toate, dar dur cu cei făcători de rele...Un OM simplu, fragil...A fost doar o "iarbă", doar un "verde crud"...
***Mi s-a cerut nu o dată să motivez apartenenţa la social-democraţie...Dincolo de doctrină, mărturisesc că-mi pasă de cei din jurul meu...Sunt un VĂRSĂTOR şi eu...

miercuri, iunie 17, 2009

Jos pălăria, DOAMNĂ!!!

Am admirat eleganţa în exprimare a unei DOAMNE, încă o dată, în faţa sictirismului uşor golănesc al celui impus, în 2004, şi nouă, celor care facem parte din "cealaltă Românie"(cea..."comunistă, bolşevică, incultă,etc."), de către portocaliii obraznici şi însetaţi de "sânge"...
Am avut onoarea şi bucuria s-o cunosc pe DOAMNA MINISTRU, s-o ascult şi să-i vorbesc. Tocmai de aceea îmi pare nespus de rău că trebuie să suporte vorbele grele ale unui marinar care încă se mai crede la timonă, confundând ţara cu propria-i navă. Îmi mai pare rău că DOAMNA este lăsată din nou singură, ca în urmă cu şase ani...
N-am să comentez acum nimic legat de sistem, ci doar atât: e o obrăznicie să emiţi judecăţi de valoare despre fapte, stări sau persoane, mai ales dacă vii din afara sistemului şi dacă niciodată nu ai fost altceva decât un "tolerat" al acestuia...N-am să comentez nici motivele care-l "mână în luptă" pe "ales", din prima zi de mandat...

***P.S.1* În ceea ce mă priveşte, eu am o vorbă: "Dumneata n-ai şcoală câtă vacanţă am eu!" Diferenţa de educaţie, de inteligenţă şi de cultură dintre cei doi este atât de mare!!!
***P.S.2* "Mult-iubitul şi stimatul" a mai "atacat" o DOAMNĂ, liberală...Se pare că face alergie la DOAMNE...

marți, iunie 16, 2009

Sufleţelele mele...

Uite că-n seara asta n-am să mai scriu despre politică, nici despre poeţii mei preferaţi...Am să vă prezint, doar, nişte sufleţele care mi-au schimbat viaţa! De când mă ştiu am fost răsfăţată, primind totul, chiar înainte de-a cere...De trei ani, însă, am învăţat să dăruiesc eu, să răsfăţ eu...Cu siguranţă am greşit! Moartea lui Helmuth, pe care-l veţi cunoaşte în fotografiile care vor urma, nu s-a datorat unui cancer, aşa cum credeam...După alegeri, ocupată fiind şi cu închiderea anului şcolar, n-am băgat de seamă că dragul de Kasimir nu prea mănâncă...Au trecut câteva zile până când l-am dus la medic. Nu e bolnav, slavă Domnului! Doar îi crescuseră dinţii foarte mult, împiedicându-l să mănânce. Cauza? Prea multă verdeaţă în meniul zilnic( pătrunjel, mărar, salată verde) şi prea multe fructe moi( kiwi, banane, portocale). Purceluşii de Guineea, provenind din zone aride, au nevoie de hrană "tare", însemnând fân, crenguţe uscate, paie...Dinţii le cresc foarte repede şi trebuie tociţi în mod natural. Asta am aflat-o ieri, de la doi profesori universitari de la Fac. de medicină veterinară...Da. Kasi a făcut o...vizită! I-au fost tăiaţi şi apoi piliţi dinţii...Acum mănâncă din nou şi e fericit lângă prietenii săi mult mai tineri, care-l mai deranjează de la somn, uneori! Eu, în schimb, mă gândesc la HELMUTH...Pofta lui pentru verdeaţă şi neputinţa mea de-a refuza să-i fac plăcerea i-au grăbit sfârşitul...Trist... iunie,2009 - Figaro, Boris( de ieri alături de noi!) şi Kasimir


februarie, 2009 - Figaro, abia intrat în familie!
iulie, 2008 - Helmuth şi Kasimir
septembrie, 2008 - dragul meu Helmuth, alături de...mine şi de prietenele lui...septembrie, 2008 - Kasimir...
septembrie, 2008 - Doamne, mi-e aşa de dor de Helmuth!

Helmuth, cel mai drăgălaş stelist!

Sătul şi leneş...
Nu m-am gândit niciodată că slăbiciunea lui pentru pătrunjel îi va cauza, în timp, moartea...

Helmuth doarme...



24 Decembrie, 2008 - primul Crăciun din viaţa mea în care nu am împodobit bradul...Doar am plâns...


6 februarie, 2008 - de ziua lui...doi ani...

Micii mei purceluşi mi-au umplut sufletul de bucurie! I-am iubit şi i-am răsfăţat pe toţi, dar pe HELMUTH l-am iubit cel mai mult!

luni, iunie 15, 2009

duminică, iunie 14, 2009

DIRECTIVĂ MAJORĂ: Ioaneee!!! "Ţara"(care ţară???) te vrea prost!!!

We don't need NO EDUCATION???
@
Can you remember? Can you? Try...


Confucius - filozof chinez care a influenţat decisiv gândirea asiatică.



Alexandru Macedon,

cunoscut sub numele de Alexandru "cel Mare" - a fost unul dintre cei mai mari strategi şi conducători militari din istorie, ce a contribuit substanţial la răspândirea culturii elene în întreaga lume.


"Sunt dator tatălui meu pentru că trăiesc,

dar PROFESORULUI meu

pentru că TRĂIESC BINE."


ThE TeAcHeR, his TeAcHeR, was...
ARISTOTEL (384 - 322 B.C.)


George Călinescu (1899 - 1965) spunea despre Nicolae Iorga că a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, "rolul lui Voltaire".
Gloata...Gloata poate fi uşor manipulată... Gloata...Întotdeauna are conducătorul pe care-l merită...

Pe un alt blog, în toamnă, scriam despre nevoia de educaţie, despre nevoia de cultură...
De data asta, însă, voi fi "scumpă" la vorbă...Doare...Doare...Şi asta nu pentru că eu m-am numărat printre cei cărora le-a fost tare drag şi tare uşor să-nveţe...


"Nu este mândru cel ce trăieşte decât în măsura în care ştie să moară!"

* MAREŞALUL*

" CEAHLĂUL" literaturii române, Mihail Sadoveanu (1880 - 1961),
îşi va aminti toată viaţa de cel care i-a dăruit "cheia" cunoaşterii,
Domnu' Trandafir ( învăţătorul Mihai Busuioc)...


...I-a învăţat să creadă în trecut...I-a învăţat, adică, ISTORIA...

Ce credeţi, le-o fi vorbit despre DECEBAL??? Istorie antică??? Se poate???

***
Şi-acum, după toate-acestea, copiii noştri sunt

îndemnaţi să-şi caute "învăţătura" pe Net...Hi5? Sau...?

M O D E L U L :

" ...Hă-hă-hăăă...Eu n-am fost premiant, dar uite unde am ajuns!!!

sâmbătă, iunie 13, 2009

15.iunie.1889- 15.iunie.2009***Dor de EMINESCU...

M-am îndrăgostit iremediabil de EL acum atât de mulţi ani, încât mi se pare că-L iubesc dintotdeauna...







EMINESCU să te judece...

Trăim vremuri în care neamurile lumii se luptă pentru reafirmarea valorilor lor naţionale...La noi, domni cu papion strâmb sunt "împuterniciţi" să împroaşte cu noroi tot ce-avem mai curat şi mai sfânt...