Da, niciodată munca dascălului nu a fost apreciată la adevărata-i valoare...Aprecierea, însă, nu se rezumă doar la a i se da un salariu corespunzător, ci la aceea de-a i se arăta cu-adevărat respect, "neîngropându-l" sub stivele din ce în ce mai uriaşe de acte, planificări, proiecte, fişe, "diplome sau adeverinţe"( reale sau...nu!), prin care să-şi dovedească "competenţa"( în faţa cui,la urma-urmei? În faţa unora..."merituoşi politic" şi "avansaţi", ca atare...), nelăsându-l pradă unor consilieri locali( în numele unei "revoluţionare" descentralizări...),cel mai adesea semidocţi,dar plini de acelaşi zel politic, nelăsându-l la cheremul unui părinte-"judecător"(şi nu co-partener cu drepturi,dar şi cu-ndatoriri egale, în educaţia propriului copil)...Da,banii "vorbesc", dar banii nu sunt totul! De fiecare dată când ni se mai aruncă,cu dispreţ, câţiva "arginţi", noi, cei care suntem cu-adevărat făuritori de destine, ne lăsăm şi mai mult împovăraţi de "hârtii",ca preţ al trădării propriilor noastre conştiinţe şi-ndoim şi mai mult spinarea, temându-ne c-am putea fi "azvârliţi" în vâltoarea vremurilor...***Da.Din nefericire, competenţa ta, ca dascăl, a ajuns să-ţi fie judecată după grosimea propriei "mape profesionale", nicidecum după calitatea educaţiei celor de dincolo de catedră...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu